Sfânta Parascheva Calendarul cu sfinți de astăzi, joi 25 aprilie 2024

În pofida trecerii a peste o mie de ani de la vremea copilăriei, s-ar părea că sufletul acestei cuvioase maici este în continuare familiar și aproape de sufletul nostru.

Pentru că, chemată la Domnul cu atât de mulți ani înaintea noastră, și pe când viața ei nu însuma decât vreo 25 de octombrie, sfânta aceasta continua să facă minuni în inimile și sufletele celor care i se adresează cu credință; o dovedește șirul de oameni de toate vârstele, care se perindă zi de zi, aidoma unui ghem uman inepuizabil, pe lângă racla cu sfintele sale moaște, pentru întărirea credinței, însănătoșire, pentru măngăiere, ajutor și oțelire în necazuri care ne dau năvală în această lume; o dovedește, de-asemenea, zecile și sutele de mii de pelerini de pretutindeni, ce fac neîncăpătoare, de ziua prăznuirii sale, atât Catedrala Mitropolitană a Iașilor, cât și străzile adiacente.

Asemănându-se, mutatis mutandis, acelora dintre pelerinii care, din dorința unui ospăț duhovnicesc deplin, iau drumul Ieșilor cu mai multe zile premergătoare praznicului "Celei mai populare dintre toți Sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României" (ro.orthodoxwiki.org), Sfânta Parascheva pleacă și ea de acasă, "cu noaptea-n cap", la întâlnirea cu Dumnezeul cel Viu și cu mirele său, Hristos Domnul; iar aceasta, în timp ce părinții ei o jeleau și o căutau îngrijorați, ca pe un copil în pericol de moarte, neputând să priceapă, sărmanii, că tot zbuciumul lor era zadarnic, că a lor copilă "întru cele ale Tatălui Ceresc trebuia să fie" (Luca 2,49).

Constatăm, cu durere în suflet, că neodihna aceasta a părinților pentru copilul cel înclinat spre o viață cu Dumnezeu este recurentă, manifestându-se cu aceeași nechibzuință astăzi, ca și atunci...

(Tendința de a confunda și a răstălmăci înclinația profundă de afieroșire sfântă a unui copil, cu dorința de emancipare a "Fiului risipitor", pune stăpânire pe gândurile celor mai mulți dintre părinții acestor binecuvântate odrasle).

Rămasă ca de piatră la perspectivele măgulitoare de cinstire și notorietate publică în viața cetății sale pamântești, Epivata - perspective pe care i le conferea atât averea, deloc neglijabilă, a părinților săi, cât și firea ei de o bunătate funciară, înțelepciunea și frumusețea îngerească cu care fusese înzestrată - copila de numai 15 ani se leapădă de sine, își ia crucea și pleacă în căutarea singurului ideal ce poate da un sens vieții noastre pământești, Iisus Hristos (Matei 16,24).

După o asceză necruțătoare și anevoioase popasuri duhovnicești, ea ajunge acolo, unde mulți dintre noi am ajuns, dar fără de nici o pregătire duhovnicească, acolo, la Locurile Sfinte, pe urmele Domnului Cel Răstignit și Înviat. Și ar fi rămas, bucuroasă, până la sfârșit, în pustia Iordanului, aidoma sfinților Maria Egipteanca și Ioan Iacob de la Neamț, îngrijindu-se numai și “numai de curăția sufletului și de răspuns județului ce va să fie”, dacă nu altceva i-ar fi cerut, prin vis, îngerul păzitor. Așa încât, în totala ascultare de mesajul Dumnezeiesc, ce anula dorința ei puternică de a rămâne pentru tot restul vieții în Țara Sfântă, ea părăsește pustia Iordanului și se întoarce la mo­șia părinților săi, unde își va da obștescul sfârșit, fără ca cei din jur să știe ceva de imensul ei parcurs duhovnicesc.

Ajunge să fie cunoscută ca atare și să i se reconstituie aleasa ei viață în Hristos, “post-mortem”, cum se zice, pornind de la minunile ei – prima fiind felul în care ne-a fost revelată sfințenia-i, prin aflarea trupului ei cel neputrezit și cu bună mireasmă.

Iată una dintre ultimele mărturii oculare ale celor care s-au apropiat în duh și “cu frică și cutremur” de cercetarea și consemnarea binefacerilor Cuvioasei: “...un copil care nu mai auzea cu urechea dreaptă a cerut ajutorul Sfintei în urmă cu două săptămâni; medicii nu aveau tratament potrivit, pentru că timpanul era sănătos, şi nu aveau o explicaţie. "Disperaţi, rudele acestui copil de 8 ani m-au rugat să pun copilul cu urechea la raclă. La insistenţele mamei, am pus pe copil cu urechea dreaptă pe mâna Sfintei, i-am citit o rugăciune şi apoi i-am zis copilului să spună, de trei ori: "Sfântă Parascheva, ajută-mă să aud". Acum, în ajun de hramul Sfintei, mă sună mama şi-mi spune că acel copil aude".

"(…)Vin oameni deznădăjduiţi şi pleacă senini, vin oameni care au probleme pentru care, omeneşte, nu se mai poate face nimic, şi atunci Sfânta Cuvioasă îi ajută pe cei care se roagă. Sfânta Cuvioasă Parascheva nu se uită, nu-i deosebeşte pe cei care stau la rând să-i atingă moaştele nici după bogăţie, nici după culoarea pielii şi nici după religie. Aici vin foarte mulţi oameni de alte religii, care îşi schimbă viaţa şi sunt uimiţi de puterea sfinţeniei Cuvioasei Parascheva" (protosinghel Valerian Radu, slujitor la Catedrala mitropolitană din Iaşi).

Nu știu dacă Biserica noastră Ortodoxă se va fi gândit, vreodată la ținerea unei stricte evidențe sau la înființarea unor birouri medicale constatatoare, destinate autentificării minunilor săvârșite de-a lungul istoriei de către sfinții săi.

Știu, însă, că între practica instituționalizării minunilor, achiesată de frații noștri catolici și “minunabilele” mega-adunări protestante, Ortodoxia a optat pentru discreție și reținere, lăsând ca să lucreze mărturiile celor care au trăit, efectiv, minunea.

Este mai bine, sau este aceasta o atitudine păgubitoare ? Cine ar putea da un raspuns exhaustiv, care să corespundă, în același timp și cu voința sfinților înșiși?

"Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii
ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfricoșătoare a durerilor,
care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu nesocotință
le săvârșim. Noi suntem păcătoși, netrebnici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii.
Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci
pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele,
dăruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim preasfânt numele Tău în veci. Amin.”