Sfântul Dumitru - SFÂNTUL DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR

 Vezi mănăstiri cu hramul Sfântul Dumitru
Sfântul Dumitru

Marele Apostol al neamurilor, Pavel, multumeste lui Dumnezeu in cele doua Epistole ale sale catre Tesalonicieni, pentru “…lucrarea credinţei lor şi de osteneala iubirii lor şi de stăruinţa nădejdii lor întru Domnul nostru Iisus Hristos”, fiind acesta unul dintre putinele locuri care i-au adus bucurie si mingiiere deplina sufletului sau.

In aceasta cetate si din mijlocul locuitorilor ei a fost sa se nasca unul dintre cei mai iubiti, mai curajosi si jertfelnici sfinti pe care i-a avut Ortodoxia – Sfantul marele martir Dimitrie.

Tatal sau era prefectul acestei cetati, ce se afla pe ruta comerciala care lega Roma de Bizant, fapt ce ii conferea o importanta strategica aparte pentru interesele Imperiului Roman.

Era vremea domniei lui Gaius Galerius Valerius Maximianul (286-306, a carui mama, in treacat fie spus, era de origine daca), mare general de armata si ginerele imparatului Diocletian. Contaminat de zelul socrului sau, Maximian isi facuse un tel si o deviza din a judeca si rapune pe cit mai multi dintre aceia care aveau curajul sa-L marturiseasca in fata oamenilor pe adevaratul Dumnezeu – Iisus Hristos.

De aceea, in caliatea sa de prim om al cetatii Tesalonicului, tatal viitorului sfant fu nevoit, mai mult ca oricare dintre concetatenii sai, sa-si tainuiasca apartenenta la Biserica Crestina. Si daca insusi nu a murit pentru Credinta, el s-a straduit si a trait cu intreaga sa casa intru cinstirea Credintei in Hristos Domnul, facindu-se treapta inalta pentru martiriul de mai tirziu al copilului sau, Dimitrie.

Putini erau cei care sa stie ca in palatal sau se afla amenajata o camera, aidoma unei capele, destinata contemplarii, reculegerii si rugaciunii catre adevaratul Dumnezeu si Sfanta Sa Maicuta.

Pentru asa vremuri si astfel de firi inalte si ascetice, cum era Dimitrie, crescut in temere de Dumnezeu, iar pe deasupra si frumos la chip si stralucitor cu mintea, nealipit de bogatiile lumii, curajos, jertfelnic, tenace si viteaz in inclestarea cu ispitele si vicisitudinile vietii, cariera militara era singura indeletnicire la care se puteau gindi parintii.

Si iata ca, inca nu implinise baiatul lor virsta de 23 de ani, cind, Maximilan, incintat de priceperea si destoinicia lui Dimitrie, il ridica la gradul general.

Dimitrie isi asuma toata aceasta fulguranta ascendenta , fara a-si face iluzii si fara a se lasa aservit de ea intru cumva, constient fiind dintotdeauna ca “Prigoniţi vor fi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus”(2 Timotei, 3,12).

El stia ca vremea in care imparatul va afla, prin rivna retelei lui de turnatori, despre atasamentul sau la viata intru Hristos, nu este departe, era ca si venita.

Chemat fiind in fata tiranului pentru a da socoteala de incriminarile ce i se aduceau, i se conferi, totodata, pentru a fi iertat, posibilitatea negarii, fata de care, tinarul general, cu fermitatea-i caracteristica, avu urmatoarea reactie: “Eu cred Adevarului si de Hristos nu ma lepad nici chiar pentru toate maririle lumii”

Consimtind sa primeasca in deplina seninatate si impacare, cununa muceniciei, tinarul Dimitrie ramine un ideal si un model nepieritor pentru tineretul din toate vremurile si vremuirile.

Minunile sale sunt concludente si pline de invataminte adinci pentru tot crestinul cel dornic de propasire pe linie duhovniceasca, pe scara sfintelor nadejdi (v.: Ortodoxia.md).

Atractia irezistibila si universala exercitata de acest mare sfint si martir, depaseste de departe atestarile documentare; parafrazindu-l pe Blaise Pascal, am putea spune ca in cazul Sfantului acesta “Sufletul are raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte”

Si totusi, ce contrast izbitor si de cita concretete:

  • Dimitrie este martirizat in chiar anul in care tiranul si calaul sau Maximilian este uns drept succesor deplin al lui Diocletian la cirma Imperiului Roman;
  • Moastele Sfintului Dimitrie exista, efectiv, sunt adapostite, pot fi si sunt cinstite si venerate de catre toti doritorii, intr-una dintre cele mai monumentale biserici ale Salonicului, in timp ce, despre ramasitele pamintesti ale imparatului persecutor, care ar fi trebuit sa zaca sub cupola mausoleului de el pregatit in Salonic, nu se mai stie mare lucru.
  • Numele Sfantului Dimitrie se pomeneste si se cinsteste la nesfirsit, in timp ce despre un anume Maximian imparat, doar atunci cind vorbim de Martiriu si de istorii...

"Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila."

Constantin Tănasă, Piatra Neamț, 25 Octombrie 2012
Sursa imaginii: Wikimedia