Istoric Mănăstirea Balaciu
Între anii 1936-1939, în cadrul mănăstirii a funcționat Școala de Cântăreți Bisericești ,,Episcopul Gherontie”, venită de la Constanța și mutată ulterior la Medgidia.
Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a afectat biserica și casele mănăstirești, reparate la sfârșitul anului următor, cu fonduri de la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor. După război, mănăstirea a fost afectată de schimbările din țară, viețuitorii originari din Basarabia fiind nevoiți să părăsească comunitatea. Au urmat seceta prelungită, cotele din recolte impuse de autoritățile comuniste și pierderea treptată a domeniului mănăstiresc. Pe baza decretului no.510 din 1959 al regimului comunist, anticreștin și antinațional, în Vinerea Patimilor din anul 1961, Mănăstirea Balaciu a fost desființată, ultimii viețuitori strămutându-se la Mănăstirea Căldărușani. Până în anul 1989, mănăstirea s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole din Balaciu, fiind transformată în ,,puierie”. Cu trecerea anilor, au dispărut toate construcțiile, singură biserică rămânând în câmp, monument al credinței neamului.
În anul 1990 s-a constituit un comitet de inițiativă, apoi a luat ființă Asociația ,,Prietenii Mănăstirii Piteșteanu”, în frunte cu foști viețuitori de la Balaciu. Aceasta a depus stăruințe deosebite pentru reînființarea mănăstirii, primindu-se fonduri de la Comisia Monumentelor Istorice, pentru refacerea bisericii. Oficial, Mănăstirea Balaciu a fost reîntemeiată la 28 august 1991, când a primit aprobarea P.F.Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Strădaniile pentru ridicarea unui așezământ, care în strălucire îl întrece pe cel dinainte, au făcut astăzi din Mănăstirea Balaciu unul dintre cele mai mari așezăminte monahale din Mitropolia Ungrovlahiei. Noul ctitor al acestei ,,Perle a Bărăganului”este P.C.Arhimandrit Teofil Belea, venit de pe Valea Teleajenului. Numit stareț la 27 august 1991, și-a legat numele cu totul ca nou ctitor al mănăstirii, unde până în anul 2000 s-au ridicat biserica mare, casele mănăstirești, clopotnița și stăreția, adăugându-se paraclisului adus din ținutul Sucevei și incintei cu poarta de lemn, ridicate în anul 1990. Sfințirea bisericii mănăstirii s-a făcut după desăvârșirea picturii, la 15 august 2000, de către P.S.Dr.Damaschin Coravu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor și de P.S.Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului.
Comunitatea monahală de la Balaciu duce astăzi viață de obște sub păstorirea vrednicului său stareț, în același timp exarhul mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Sloboziei și Călărașilor. Călătorului care merge sau vine dinspre mare i se înfățișează în mijlocul Bărăganului, la Balaciu, către ,,coasta” ce însoțește malul râului Ialomița, silueta sveltă, albă și reflectând prin acoperișurile sale razele soarelui, a bisericii mari a splendidului așezământ ridicat pe temelia ctitoriei de odinioară a boierilor Piteșteanu: Mănăstirea Balaciu, cunună a Bărăganului.
ȘTEFAN GRIGORESCU