Istoric Mănăstirea Cetățuia
Este
ctitoria lui Duca Vodă. Construirea mănăstirii s-a desfăşurat
între 1668-1672; lucrările au fost conduse de arhitectul şi
pictorul Gligorie Cornescu.
Biserica mănăstirii
este construită în plan trilobat; pictura în frescă a
suferit intervenţii în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Dintre construcţiile importante din incinta mănăstirii amintim
casa domnitorului Gheorghe Duca,, o clădire cu etaj şi două
rănduri de pivniţe suprapuse; la etaj se află stăreţia, Sala
Gotică şi o altă construcţie în care a fost instalată baia
domnească.
Zidurile incintei
(1670), înalte de aproape 7m, sunt prevăzute cu meterezeşi
turnuri mici de apărare. Cu ocazia lucărilor de apărare şi
repictare dintre anii 1827-1837, mai multe obiecte de cult din vremea
ctitorului au fost înstrăinate. Nicolae Costin a scris că Gh.
Duca înzestrase mănăstirea „cu multe odoare şi obiecte
scumpe”; dintre acestea s-a păstrat numai un orar din catifea
roşie, lucrat de doamna Anastasia, soţia lui Duca, cu fir de aur şi
argint.
În biserica
mănăstirii se găsesc mormintele lui Gh. Duca şi ale fiicei sale,
Maria.
Mănăstirea Cetăţuia
a avut şi un rol cultural, aici aflându-se o tipografie
grecească, ce a funcţionat până în anul 1682. Începând
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost lăsată în
paragină şi a devenit o ruină. Abia din 1910 s-au efectuat lucrări
serioase de restaurare.
Între 1964-1971 au
fost executate iarăşi lucrări de restaurare: turnul-clopotniţă
şi-a recăpătat forma sa originală, baia a fost refăcută,
zidurile incintei şi bastioanele, de asemenea, iar palatul lui Duca
Vodă a fost consolidat.
În ultimii ani s-a
amenajat un paraclis în Sala Gotică, s-au făcut lucrări de
restaurare la pavilionul stărăţiei şi la corpul de chilii, sub
îndrumarea fostului stareţ, Mitrofan Băltuţă, iar actualul
stareţ a renovat Sala Gotică şi Foişorul.