Istoric Mănăstirea Horaița
Se pare ca din toata constelatia de manastiri ale patriei, aceea de la Horaita este singura care sa fi primit hramul "Botezul Domnului".
Numele ei a fost imprumutat de la culmile carpatine care o inconjoara si care fosneau inca mai demult de rugaciunile sihastrilor adaposturi mai intai sub injghebari de lemne si crengi iar mai apoi in schitul Horaicioara, prima asezare isihasta din zona.
Viata de sfintenie a arhimandritului Irinarh Roset, ctitorul duhovnicesc al Horaitei, printre atatea alte vieti necunoscute dar inalte si pilduitoare, a ramas una dintre tintele idealurilor monahale pentru autohtoni.
Inchinatorul sau simplul vizitator care s-a ostenit a face drumul prin raiul de padure de pana la Horaita, va fi rasplatit pe deplin de mareita acestei ctitorii purtand pecetea bisericilor ortodoxe specifice Asiei Mici, cu un loc aparte in evolutia athitecturii moldovenesti. Interiorul sfantului lacas este alcatuit dintr-o unica si impresionanta incapere in care lumina patrunde prin cele doua randuri adanci de ferestre suprapuse, aidoma unei iacantari poIicrome de irmoase, trezindu-te parca pentru o alta viata.
Se implineau 40 de ani de la ctitoria din piatra a arhimandritului Ermoghen Buhus, cand la anul 1907 Horaita primeste vizita inopinata a savantului Nicolae Iorga; suparat si pe "halul" in care evreii, cu complicitatea Statului adusesera padurea din preajma, el va avea cuvinte sarcastice si pentru locatarii de atunci ai manastirii: "Staretul e un om cumsecade, care nu are insusi nimic de lucru si nu supara deci, nici pe ceilalti. Face cateva sticlute de melisa pe an, si cu aceasta si-a indeplinit chemarea pe pamant.”(1)
Prin forma si proportiile-i specifice, prin pregnanta unui anumit tip de monumentalitate, prin limbajul plin de caldura interioara al recentelor si izbutitelor picturi, prin chemarea celor opt turle ale sale si a neobositelor slujbe si rugaciuni purificatoate, manstirea Horaita este in contextul arhitecturii moldovenesti, o etapa, iar in aceea a isihasmului sau, un loc bine definit.
Constantin Tanasa
1. N. Iorga "Romania cum era pana la 1918" Ed. Minerva 1972, vol. II p. 132-134.