Istoric Mănăstirea Izbuc
Este situată pe șoseaua Ineu-Brad, ramificație stânga din satul Avram Iancu 12,5 km până la mănăstire. Dacă se folosește trenul pe linia ferată Brad-Ineu-Arad. se coboară în gara Aciuta. Din gară la dreapta, în direcția orașului Brad, se merg 6 km p șoseaua națională, până la primele case aparținătoare satului Avram Iancu. De aici, pe drum de piatră la stânga, cca 1 km până la biserica satului, în continuare tot stânga prin satul Avram Iancu și la ieșirea din sat, se merge la dreapta prin pădure pe drumul forestier, și la 2 km de mănăstire se mergela stânga, pe drum de pămât, necarosabil în 1995. Drumul se parcurge fără teamă de rătăcire, întrucât, pornind încă din gară sunt marcaje șii indicatoare la toate potecile și bifurcațiile de drumuri, arătându-se atât distanțele, cât și timpul în care se parcurg. Este cel mai bun marcaj pe care îl face o mănăstire pentru că la altele te duce nu mai intuiția, putându-te rătăci ușor pe drumurile de pădure care duc către ele. La mănăstire se poate veni și din Oradea la Vașcâu cu trenul, și de aici sunt autobuze de transport public până în satul Călugări (Ponoarele până în 1996), iar din satul Călugări mai sunt de parcurs încă 5 km până la mănăstire pe drum forestier carosabil. Complexul mănăstiresc este construit la poalele muților Marna,aproape de vârful Biharea din lanțul munților Apuseni, într-o poiană cu relief denivelat, în mijlocul pădurii, înconjurat de dealuri.
Scurt istoric: Locul s-a numit aici din vechime „La Călugări”, aceasta fiind dovada existenței în trecutul îndepărtat a unui locaș monahal. Tradiția spune că aici au fost în vechime călugări care cutimul au dispărut.După 1772 au venit 2 călugări de la Prislop, jud. Hunedoara, care au reînființat și vița monahală de la mănăstirea Crișan, dar după anul 1800 nu se mai știe nimic până în 1920, când a început din nou viața monahală susținută de călugări și neîntreruptă până astăzi în mănăstirea Izbuc (i s-a spus Izbuc de la izvorul aflat în incintă și care izbucnește din când în când). Mănăstirea actuală există din anul 1930. În anul 1947 a fost atacată e bandiții care au omorât întreaga obște, A scăpat un singur călugăr care a reușit să fugă și să se ascundă în pădure. Viața monahală a fost întreținută până în 1954 de un singur călugăr. În acest an vine aici Ieromonahul Ioanichie Popescu și prin osârdia acestuia și purtarea de grijă a episcopului doctor Vasile- Coman, mănăstirea s-a detzvoltat mult, ajungând să aibă trei locașuri de închinăciune și mai mult clădiri pentru celelalte folosințe,construite în 1985 și 1987. Prima biserică din zid a fost construită în 1930 cu ajutorul obștii mănăstirii, ctitorul eifiind Arhimandritul Atanasie Popescu.
Aprecieri tehnice privind biserica din zid: Este în formă de cruce, joasă, dar foarte spațioasă. Are o catapeteasmă simplă din lemn, dar stranele pentru credincioși sunt sculptate. Nu are pridvor. Pe pronaos este o turlă mică înfundată. Pardoseala este din parchet în zona stranelor și în fața altarului, iar în rest este din ciment. Intrarea în biserică se face printr-o ușiță din lemn simplă, în două canaturi. Lumina vine în altar pe o fereastră mare în zidul de la răsărit și câte una mică în părțile laterale. Naosul este luminat de către o fereastră mare pe fiecare parte și de câte una mică sub boltă, iar pronaosul are 6 ferestre, câte 2 pe fiecare zid. Acoperișul este din tablă de culoare albă.Biserica a fost renovată în 1959, stareț fiind Protosinghel Ioanichie Popescu. Pictura în ulei a fost executată în 1969-1972 de pictorul Nicolae Popa
Bisericuța de lemn: construită în 1696, adusă de la Beiuș la Izbuc, este de mare valoare arhitectonică. Este construită în formă de navă pe fundație de bolovani de piatră. Are altar, naos și pronaos. Intrarea din pronaos și naos se face prin trei deschideri lăsate de cei trei stâlpi maginali și alți doi din lemn. Catapeteasma, frumoasă, din lemn, ete donată de meșterii din jud. Neamț. Pardoseala este din scândură, iar acoperiul cu o streașină prelungită este din șindrilă. Pereții, ca olta, sunt tencuiți și pictați. Există un plan ca bisericuța să fie un muzeu în cae exponatele să fie obictele de artă veche bisericească, o parte din acestea existând în mănăstire.
Paraclisul este o construcție din bolovani de piatră în formă dreptungiulară, ridicat în 1989 cu osteneala fraților și cu toată cheltuiala săracilor, cum scrie în pisanie. Altarul în formă dreptungiulară, este lipit de o mică clădire a stăreției. Naosul formează un singu spațiu cu pronaosul. Bolta lor este de formă semiovală. Catapeteasma și tot mobilierul sunt din lemn sculptat. În exterior, sub streașină este un brâu simplu ca o grindă, văuit în alb, care înconjoară zidurile, pe cel din nord fiind lipită clădirea pentru chilii. Pe pereții din sud sunt firide mici cu pictură în mozaic. La intrare, în stânga ușii, este o firidă mare, având pictată în mozaic pe Maica Domnului cu Pruncul, iar în dreapta ușii pe Iisus Hristos. Pictura este executată de fam. Moldoveanu din București.
Clopotnița din lemn este în deal, la 40 m în fața bisericii mici. În spatle altaruui de vară este cimitirul unde este înmormântat și starețul Simion Dragnea. La 50 de m mai în deal de paraclis este construită din 1987 o modernă clădire etajată, cu un frumos cerdac la etajul I. Etajul I este destinat chiliilor și camerelor de oaspeți, iar la etajul II sunt 2 saloane cu paturi pentru credincioși. are acoperișul din tablă. Mai jos de stăreție mai este o clădire pentru trapeză și bucătărie. Toată curtea are iarbă și alei pavate. În fața clădirii este o plantație de pomi cu peluză de iarbă.