Istoric Mănăstirea Pângărați
Este situată pe Valea Bistriței, la 15 km nord de orașul Piatra Neamț, pe șoseaua Piatra Neamț- Bicaz, la 13 km est de Bicaz și 3 km nord de gara Pângărați. Credincioșii care folosesc ca mijloc de transport trenul Piatra Neamț-Bicaz, vor merge pe lângă linia ferată în direcția Bicaz până la canton, unde vor traversa linia ferată, apoi vor ține drumul de piatră care urcă spre deal. Când acesta dă în șoseaua asfaltată, se merge în dreapta, se urcă până la troiță și apoi se merge din nou în dreapta până în mănăstire care se află în vârful dealului. În jur sunt coame muntoase acoperite de păduri. La vest de incinta mănăstirii este Valea Bistriței, între dealul mănăstirii și munte. Satul Pângărați continuă și pe această vale, pe o singură linie, de la sud la nord.
Scurt istoric
Încă de la începutul secolului al XV-lea, în aceste locuri trăiau călugări sihaștri. Din prima așezare monahală a făcut parte cuviosul Simeon Sihastru, unul dintre sfetnicii lui Ștefan cel Mare. Acesta ridică în 1460 prima biserică din lemn cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Biserica a fost incendiată de turci în 1476. În 1560 schitul este transformat în mănăstire de voievodul Alexandru Lăpușneanu, care zidește în locul bisericii de lemn o biserică din piatră, cu o arhitectură unică ,ce a rezistat până în zilele noastre. La sfârșitul secolului viețuiau aici mulți călugări iconari. Câteva dintre icoanele de o mare frumusețe se pot vedea și astăzi la ușile împărătești ale iconostasului. Ele aparțin marii școli iconografice autohtone din epoca de vârf a Moldovei medievale. În 1642 marele vistier Dumitru șoldan a construit turnul clopotiniță. Alte înnoiri s-au adăugat în secolul al XIX-lea, de egumenul Macarie, care a transformat tainița subsolului în biserică, și a construit impunătorul corp de chilii din sud-vest , unde se află stăreția, trapeza și biblioteca. În 1850 starețul Varnava restaurează mănăstirea și construiește noi clădiri. Trediția locului îi conemnează printre cei mai renumiți egumeni pe cuviosul Simeon și urmașul său Amfilofie. Ei au întemeiat această vatră monahală și au dus aici viață de sfințenie, fiind cinstiți în zonă ca sfinți. Racla cu moaștele Cuviosului Simeon a fost dusă de Ștefan cel Mare la cetatea de Scaun a Sucevei. După anul 1863 viața monahală slăbește tot mai mult în mănăstirea Pângărați, dar sfintele slujbe și firul vieții duhovnicești au continuat neîntrerupt până astăzi. Mănăstirea,închisă în 1960, se reactivează ca schit în 1990, iar după 1992 se efectuează lucrări de restaurare la acoperiș, fațadele exterioare, ferestre, și turnul clopotniței. Pentru început, fondurile au fost asigurate de mănăstirea Bistrița , de care a ținut schitul Pângărați până să primească statutul de mănăstire pe care îl are azi.
Detalii tehnice
Biserica este o construcție masivă din piatră, care pare mare în exterior, dar e puțin spațioasă în interior. Sunt două biserici suprapuse: cea de la subsol închinată inițial Sfinților Apostoli Petru și Pavel, are intrarea prin sud, iar cea de sus , închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie (hramul principal al mănăstirii), are intrarea prin partea nordică. Biserica de deasupra, în formă de cruce, nu are turlă. Altarul este luminat de o fereastră la răsărit și de o alta la nord, în zona proscomidiei. Catapeteasma din lemn este sculptată și pictată de starețul mănăstirii în 1778. Naosul are absidele foarte înguste și puțin adânci.Se delimitează de pronaos printr-un zid care coboară din boltă la jumătatea distanței până la pardoseală. Este luminat de o fereastră la sud și la nord, de formă dreptunghiulară. Pronaosul esteluminat numia de o fereastră așezată la sud,care se termină în arc. Ferestrele sunt mici, duble, cu grilaj metalic la exterior. Pridvorul este luminat de o fereastră dreptunghiulară la nord, și de alta la vest.Inrarea se face prin nord. Există ți un al doilea pridvor cu intrarea pe o ușă masivă din lemn de stejar, sculptatp pe partea exterioară. Pardoseala este din marmură albă în altar, noaos,pronaos, si din dale de piatră în pridvor. Acoperișul este din tablă vopsită în maro și are streașină largă. În 1996 biserica era tencuită în interior, pregătită pentru a fi pictată. Fațadele exterioare sunt simple, tencuite și văruite în alb închis. În partea sudică sunt trei contraforturi masive din piatră. La 6 m nord de biserică se află blocul care adăpostește stăreția , trapeza, bucătăria, și camera de oaspeți. Clădirea este orientată de la vest la est, având două etaje în capul vestic, iar la est se termină cu un turn masiv în două etaje, și cu acperișul piramidal. La 15 m sud de biserică este blocul etajat pentru chilii, orientat de la sud la nord. Capătul nordic, a avut la înființarea mănăstirii, o clopotniță din zid la 34 m înălțime, care între timp a căzut. Blocl are și o latură mia scurtă, orientată de la vest la est, il forma literei L. În parteade est, blocul are un cerdac lat de 2,5 m susținut de stâlpi din lemn. La 7 m sud de biserică este paraclisul, vaând 35 m lungime, interiorul foarte spațios, unde se țin slujbele de duminica și la sărbători,zile în care credincioșii vin în număr mare. Clădirea este din piatră, căptușită îninterior ci lambriuri din lemn de brad. Are un pridvor închis, cu intrarea prin vest, pe o ușă din lemn de stejar sculptată. Odinioară, clădirile mănăstirii formau un patrulater, cu biserica la mijloc. Incinta este împrejmuită la vest și est cu unzid de piatră de 5 m înălțime. În incintă sunt lei betonate. Brazii și arborii tuia fac legătura cu peisajul zonei. În afara incintei s-a renovat după 1992 fostul palat pentru stăreție.