Istoric Mănăstirea Polovragi
Biserica Sfintei Manastiri Polovragi a fost ctitorita intre anii 1504-1505 de Radu Comisul si Patru Spatarul fiii marelui boier Danciu Zamona.In 1629,in timpul domnitorului Alexandru Ilies, manastirea intra in posesia banului Craiovei Paraianu Milescu .Cu ajutorul domnitorului Matei Basarab, Danciu Paraianu reface asezamantul in 1643 iar Sfantul Constantin Brancoveanu, adauga pridvorul, clopotnita si zidul de incinta .
Pictura a fost executata in fresca de primii zugravi ai Scolii de la Manastirea Hurez. In nordul incintei, intr-o alta curte,este bolnita ctitorita de Episcopul Clement intre 1732-1738. Fiind fortificata ,Tudor Vladimirescu a folosit-o ca baza de operatiuni militare.
Pr. Vasile Cristian Nita
www.faptelecredintei.ro/pelerinaje.php
Este situată pe șoseaua națională Craiov-Drobeta Turnu Severin, în centrul orașului Strehaia pe stânga, venind dinspre Craiova. Are în față spitalul, la vest Școala Generală și primăria orașului. Se găsește la 800 km NE de halta Strehaia de unde o și vedem biserica fiind la o altitudine mai mare
Scurt istoric: Biserica a fost zidită din temelie în anul 1645 de Matei Basarab Voievod, după cum scri în pisania originală deasupra ușii, la intrare” Această Sfântă biserică, cu voia și ajutorul lui Dumnezeu ziditu-s-au din temeiu cu pofta și cheltuiala a prealuminatului și milostivului domn Io, Matei Basarab voievod a toată Þara Românească, împreună cu doamna sa gospoja Ileana întru prea înălțatul și de tot închinatul nume al Preasfintei și de Viață Făcătoare troițeîntru al 13-lea an de domnie a lor veleatul Bastia Mira 7153 ispenia 1645.” De la început a fost întemeiată ca mănăstire pentru călugări și a fost înzestrată de Matei Basarab cu moșiile și satele din Strehaia și din apropier. Totodată i s-a dat și jumătate din vama târgului Strehaia, precum arată hrisovul de înzestrare din 6 martie 1653. C-tin Brâncoveanu, prin hrisovul din 1705 octombrie 24, întărește aceste danii. Prin hrisoavele domnilor din perioada 1808-1819, veniturile mănăstirii erau atribuite orfelinatului din București pentru creșterea și înzestrarea copiilor din toată țara. Se crede că până în 1826 biserica a fost reparată de 2 ori, o data întimpul lui C-tin Brâncoveanu când i s-a adăugat pridvorul, dar nu s-a intervenit asupra zugrăvelilor și picturii originale interioare. În 1826 s-au făcut reparații mai radicale, când pest pictura veche s-a dat o nouă tencuială realizată de Barbu Zugravu. În acest an, prin grija și cheltuiala Protosinchelului Kir Axinte, starețul mănăstirii, s-au reparat clădirile anexe, s-a reparat și s-a înălțat zidul împrejmuitor și s-a construit un foișor la fântâna din curte. Din spusele și însemnărileloclnicilor bătâni, reiese că ultima reparație s-a făcut în 1896,când au fost văruiți pereții în exterior, dar nu s-a umblat la pictura interioară. Tot atunci au fost demolate chiliile aflate în ruină și vechiul palat domnesc aflat în estl bisericii. După secularizarea averilor mănăstirești, s-a desființat mănăstirea, rămânând biserică pentru mireni cu o propritate de 75 ha teren până în 1950. Între 1962-1969, acest sfânt locaș a fost renovat de Direcția Monumentelor Istorice din București,redându-i-se starea inițială și aspectul unui adevărat monument național, istoric și artistic. Biseica este împrejmuită cu zid de cărămidă presată, înalt de 4-5 m, prevăzut cu creneluri de apărare din 2 în 2 m.
Aprecieri tehnice: Biserica este în formă de cruce, cu zid de cărămidă gros, înaltă, cu o turlă mare de pronaos. Este compartimentată în altar, naos și pronaos. Naosul, foarte spațios este despărțit de pronaos(cu un spațiu mai mic) printr-un zid care lasă o deschidere cât o ușă pentru circulație. Catapteasma este din zid gros. Are un pridvor deschis susținut de 10 coloane de zid. Pardoseala bisericii este din cărămidă. Este acoperită cu șindrilă. Zidurile exterioare au la mijloc două brâie din cărămidă aparentă așezată pe muchie ( dinți de fierăstrău).
De reținut că, în perioada 1673-1689 în incinta mănăstirii a avut loc sediul Episcopia Strehaia, Episcop fiind Kir Daniel. Existența Episcopiei este confirmată de pisania de pe zidul din cerdacul chiliilor arhierești, demolate în 1826. S-a păstrat o copie în pomelnicul ctitoricesc făcut în 1759 de egumenul Teodosie. Din cuprinsul pisaniei se desprinde existența unei tradiții redată atunci caa fapt istoric, și anume că la Strehaia ar mai fi foat o Episcopie înainte de întemeierea Episcopiei de la Râmnic, probabil în 1496. Tradiția transmisă prin cronica țării așază la Strehia al doilea scaun al băniei Olteniei, probabil în cursul sec. al XV-lea, când banii părăsesc Severinul căzut sub unguri și-i găsim la scaunul băniei din Craiova. Fapt sigur este că Banoveții Craiovești din sec. al XV-lea și al XVII-lea erau proprietari strehăieni unde își aveau reședința temeinică și cu carecter domnesc, păstrându-li-se amintire până azi, prin numele satului „Lunca Banului” din apropierea Strehaiei. Se spune că Mihai Viteazul s-a născut la Strehaia în palatul domnesc al tatălui său, Pătrașcu Vodă și că ar fi zidit o bisericuță cu altarul spre miazăzi într-o noapte când se afla în război cu turcii (N. Iorga). După evenimentele din 1989 biserica de mir Strehaia și-a recăpătat statutul de mănăstire pentru călugări, așa cuma fost la încpultul existenței sale.