la manastirea Ratesti am ajuns odata prin mileniul trecut (prin 1996) cand eram foarte tanar,intr-o noapte de Pasti. M-a impresionat camaruta din fundul cimitirului, "mortuarul" presupun ca-i spune, unde erau asezate pe rafturi-rafturi, cranii adevarate ale celor exhumati acolo si o fresca cu moartea care aduna oamenii - marturii ale nimicniciei noastre pe acest pamant. Acum insa, aceasta manastire (ca si manastirea Ciolanu)a ajuns punct turistic, si nu un loc de pelerinaj in zilele de sarbatoare (in preajma Pastelui in special).