Istoric Mănăstirea Sfântul Antonie cel Mare
Mânăstire de călugări; 8 viețuitori, viață de obște
AȘEZAREA MÂNĂSTIRII
Pe drumul județean 102 Ploiești-Slănic, la 16 km spre miazăzi de salinele Slănicului și nu departe de Mânăstirea Zamfira, pe Valea Vărbilăului, vei da, iubite creștinule, de satul Mălăeștii de Jos, în care se poate ajunge și din DN 1A (București-Ploiești-Vălenii de Munte-Cheia-Brașov). Pe-aici sunt sate cu istorie așa de veche, încât însuși savantul Nicolae Iorga a scris despre ele. Că doar la Mălăești e locul în care a existat o fortificație romană (castru), iar la doi pași, la Coțofenești, în punctul numit Fundătura-Drumul Schitului, s-a descoperit coiful de aur, ce datează din vremea strămoșilor daci, cu un veac înainte de Iisus Hristos.
Odinioară comună, Mălăeștiul era acea așezare pe jumătate moșnenească al cărui nume își avea obârșia din ocupația de bază a celor de pe aici: mălăieri, adică morari la morile de pe Vărbilău și de pe Teleajen.
Și chiar când te aștepți mai puțin, din șoseaua județeană, mărginită de plopi tremurători, un indicator îți va îndrepta pașii la vreo 200 de metri de malul drept al Vărbilăului, la Mânăstirea ,,Sf.Antonie cel Mare’’.
Pe drumul județean 102 Ploiești-Slănic, la 16 km spre miazăzi de salinele Slănicului și nu departe de Mânăstirea Zamfira, pe Valea Vărbilăului, vei da, iubite creștinule, de satul Mălăeștii de Jos, în care se poate ajunge și din DN 1A (București-Ploiești-Vălenii de Munte-Cheia-Brașov). Pe-aici sunt sate cu istorie așa de veche, încât însuși savantul Nicolae Iorga a scris despre ele. Că doar la Mălăești e locul în care a existat o fortificație romană (castru), iar la doi pași, la Coțofenești, în punctul numit Fundătura-Drumul Schitului, s-a descoperit coiful de aur, ce datează din vremea strămoșilor daci, cu un veac înainte de Iisus Hristos.
Odinioară comună, Mălăeștiul era acea așezare pe jumătate moșnenească al cărui nume își avea obârșia din ocupația de bază a celor de pe aici: mălăieri, adică morari la morile de pe Vărbilău și de pe Teleajen.
Și chiar când te aștepți mai puțin, din șoseaua județeană, mărginită de plopi tremurători, un indicator îți va îndrepta pașii la vreo 200 de metri de malul drept al Vărbilăului, la Mânăstirea ,,Sf.Antonie cel Mare’’.
ISTORICUL MÂNĂSTIRII
Mânăstirea ,,Sfântul Antonie cel Mare’’ este situată în satul Mălăeștii de Jos și a fost ridicată într-o zonă cu veche tradiție monastică, în care, acum peste două secole, exista un schit de călugări. Acesta era metoc al unei mânăstiri situate mai la nord-vest de locul în care se află azi Mânăstirea ,,Sfântul Antonie cel Mare’’, în satul Vâlcănești, unde a existat o chinovie atestată la 1450, așadar în vremea domniei voievodului Vladislav al II-lea. Ieromonahul Antonie Liță de la Mânăstirea Crasna, județul Prahova, este cel care a purces la treabă, pe cele două hectare donate de ploieșteanul Ion Guiu, în 1995.
Piatra fundamentală s-a sfințit la 17 septembrie 1995, în zilele fericitului întru pomenire părinte Patriarh Teoctist, și cu râvnă mare, în vara lui 1996, biserica era deja construită la roșu, pentru ca în octombrie să fie tencuită.
Târnosirea bisericii s-a făcut la 24 iunie 2004, de către un sobor de preoți și diaconi, în frunte cu P.S.Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. A fost un eveniment de o însemnătate aparte, pe care monahii, locuitorii satului și pelerinii participanți nu-l vor uita lesne.
STAREȚII
Având o istorie recentă, mânăstirea de la Mălăeștii de Jos este însă bogată în împliniri pe tărâm duhovnicesc. Obștea de început a fost păstorită de Ierom.Antonie Liță (1995-1998), aflat acum în fruntea Mânăstirii ,,Sfântul Pantelimon’’ din Siliștea Gumești, jud.Teleorman. Acest stareț provenea din obștea de la Mânăstirea Crasna, județul Prahova, unde ucenicise sub oblăduirea Arhim.Nicodim Dimulescu.
I-a urmat Ierom.Lazăr Nan, care – așa cum avea să-mi mărturisească la 23 octombrie 2008 – și-a început stăreția cu zece ani în urmă, la 23 octombrie 1998, venind de la Mânăstirea Runc, jud.Bacău. A păstorit până în iulie 2006, când a fost chemat la o altă chinovie abia înființată, cea de la Mânăstirea ,,Duminica Sfinților Români’’ din București.
Din 27 august 2006 și până în prezent, stareț este Ierom. Petru Ungureanu, venit de la mânăstirea prahoveană Turnu, situată în comuna Târgșoru Vechi.
De la formare și până în prezent, numărul călugărilor a cunoscut fireștile fluctuații, dar, în general, s-a menținut în jurul a zece viețuitori. Obștea de acum este formată din șase monahi și doi frați.
ELEMENTE DE ARTĂ ȘI PATRIMONIU
Biserica are hramul ,,Nașterea Sf.Ioan Botezătorul’’ și, ținând seama de tinerețea sa, nu putem încă vorbi de obiecte foarte valoroase de cult.
În formă de cruce, ea are un aspect destul de simplu, mai ales la interior și a fost construită din blocuri tip BCA, cu structură de beton-armat. Are un naos spațios, cu abside semicirculare, plafonul fiind la aceeași înălțime de la pronaos până la altar, inclusiv. Cele patru ferestre pe o latură, la care se adaugă câte una la abside, sunt în stil gotic, cu despărțitură în cruce, din PVC. Stranele – inclusiv cea arhierească – sunt toate noi, de stejar, fără înflorituri, frumoase în simplitatea lor.
În mod cât se de poate de evident, pronaosul are darul de a amplifica spațialitatea bisericii. El are aceeași lărgime ca și naosul, fiind despărțit de acesta printr-un zid și o ușă pătrată, fiind luminat de patru ferestre. Cât privește naosul, acesta are câte patru ferestre pe laturile de sud și de nord, la care se adaugă una la abside, toate identice cu cele ale pronaosului.
Începută în 1997 (la altar, abside și turla mare), pictura în tehnica ulei s-a finalizat în 2003, de către pictorii Adrian și Nicoleta Voicu, din orașul Băicoi, prin donația unor credincioși precum Traian Blebea și Vasile Cucu, care sunt și zugrăviți pe peretele vestic al naosului, în registrul inferior din stânga intrării, în dreapta fiind P.F.Teoctist, Patriarhul B.O.R. și P.S. Episcop Teodosie Snagoveanu.
Intrarea în biserică se face pe o ușă dreptunghiulară, cu intrare în acoladă, în două foi, din stejar admirabil sculptat, la interior cu Sf.Ier.Vasile și Sf.Mc.Fanurie, iar la exterior cu Sf.Cuv.Antonie cel Mare și Sf.Proroc Ioan Botezătorul. Deasupra ușii, la intrare, se află înscrisă pisania: ,,Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, treimea cea de o ființă și nedespărțită, ziditu-s-a acest Sf.Lăcaș al Sf.Mânăstiri Antonie cel Mare, cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul, în anul 1995, în timpul arhipăstoririi Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist – întâistătătorul B.O.R. – la marginea satului Mălăești, pe Valea Vărbilăului, terenul fiind donat de către evlaviosul creștin Guiu Ion. Pictura a fost executată de către pictorii Adi și Nicoleta Voicu, prin contribuția generoasă a familiei Blebea Traian, Cucu Vasile, Popovici Vasile și Nicolae Șerban, precum și a altor credincioși, sub îndrumarea părintelui stareț Lazăr Nan. Slujba de sfințire s-a săvârșit în ziua de 24 iunie 2004, de către Prea Sfințitul Episcop Varsanufie Prahoveanul, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi. Binecuvântează Doamne și sfințește pe cei ce iubesc bunăcuviința și podoaba Bisericii Tale!’’
Catapeteasma frumos împodobită este și ea de stejar și a fost realizată de meșteri din satul lui Ion Creangă, Humulești.
La exterior, biserica are un soclu de piatră de aprox.0,5 m înălțime, ferestrele având ornamente din praf de marmură. În registrul superior, naosul și absidele prezintă picturi în ancadramente terminate în arcadă. Un brâu semicircular, ce înconjoară biserica în partea inferioară a acestora cu pictură, frumos modelat în împletitură, precum și heruvimii de la abside, dau o podoabă de toată lauda bisericii de la Mălăeștii de Jos.
Turla de pe naos are formă octogonală, cu soclu pătrat, cu patru ferestre înguste. Alte două turle, mai mici, de aceeași formă, dar fără baza pătrată, sunt așezate pe pronaos, acestea fiind însă înfundate. Acoperișul este de tablă galvanizată, pereții celor trei turle fiind îmbrăcați în solzi de tablă. În treimea superioară, pronaosul prezintă o mică streașină.
La apus de biserică, pe un tăpșan mărginit de nuci, se află amplasat agheasmatarul, de formă patrulateră, cu pictură la interior. Este de-o seamă cu biserica și în același stil arhitectural, având câte două ferestre mari de stejar pe fiecare latură, cu excepția celei apusene.
Mânăstirea are două clopote. Cel mare este fixat pe un suport metalic și are următoare inscripție: ,,Cu binecuvântarea lui Dumnezeu în zilele păstoririi Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist s-a turnat acest clopot la S.C.RECOND S.R.L. Baia Mare pentru Mânăstirea Sfântul Antonie cel Mare Mălăiești în anul mântuirii 2005 cu contribuția credincioșilor, ctitorilor și a mânăstirii, stareț fiind ieromonahul Lazăr Nan’’.
Al doilea clopot, mai mic, deocamdată nefolosit, are o inscripție prin poansonare: ,,Turnat în anul 1964 din inițiativa lui Rădulescu Grigore ajutat de Mătescu Costică, Diaconu C., Ion Alexandrescu și alții care a[u] contribuit’’.
Remarcabil prin arhitectura sa este și complexul de chilii, format din beci, parter și două etaje, incluzând și pe cel socotit arhondaric. El include toate cele necesare obștii: trapeza, stăreția, biblioteca, pivnița, cămara.
Gospodăria anexă a obștii cuprinde un grajd bine croit, câteva animale, un ogor cu o seră, utilaje agricole, un autoturism. În această mănăstire nu se mănâncă carne.
ACTIVITĂȚI CULTURAL-MISIONARE
Rolul mânăstirii este de-a trăi și mărturisi credința ortodoxă și de a promova spiritualitatea și cultura română. Dintru început, orientarea acestei mânăstiri a fost misionară, pentru credincioșii veniți din Prahova și din întreg cuprinsul României, căutându-se să se insufle credincioșilor dragostea pentru această nouă chinovie a Țării Românești.
Obștea de opt viețuitori – ieromonahii Petru Ungureanu și Augustin Toader și monahii Iosif Haralambie, Teodosie Ciochină, Ambrozie Costache și Mina Iordache, la care se adaugă frații Dumitru Ștefan și Vasile Ungureanu – se află sub ascultarea ierom. Petru, zilnic săvârșindu-se Sf.Liturghie și toate slujbele, potrivit rânduielilor monahale ale vieții de obște.
ACTIVITĂȚI SOCIAL-FILANTROPICE
Prin însăși oficierea slujbelor, prin rugăciune și ascultare și prin prezența în mijlocul pelerinilor, cu un sfat și op vorbă de alinare, călugării își împlinesc menirea.
Se are în vedere organizarea unor lecții de religie, cu participarea elevilor de la școlile comunei Dumbrăvești, precum și ajutorarea unor bătrâni nevoiași cu o masă caldă pe zi. La Mânăstirea Sf.Antonie cel Mare în fiecare duminică și în zilele de sărbătoare se oferă o masă frățească tuturor credincioșilor.
În mănăstire s-a început și amenajarea unei biblioteci, care în prezent numără peste 300 de volume.
Adunând din obolul unor creștini milostivi, în perioada următoare se are în vedere construirea unei clopotnițe – pentru care există deja proiectul și aprobările necesare – a unui paraclis și a unei trapeze și împrejmuirea lăcașului cu incintă-cetate, dar și refacerea acoperișului bisericii.
Vă rugăm să ajutați această sfântă mănăstire, care se află la început de drum.
CONT LEI: RO16RNCB0211011846360001
BCR Vălenii de Munte
Florin N. Șinca – 11 noiembrie 2008