Istoric Mănăstirea Slatina
Este situată la 28 km vest de orașul Fălticeni, în dreapta șoselei Fălticeni-Găinești. De la mănăstire spre vest, până în satl Găinești sunt 4 km, iar în sud-est până la Mălinii lui Nicolae Labiș (unde este și casa memorială a lui Nicolae Labiș) sunt circa 9 km. Pe la marginea de vest a incintei mănăstirii, coboară la vale, cam repezit și cu apă limpde pârâul Maghernița car se varsă în Suha Mică. Mănăstirea este mărginită de munți: la SE Lupoaia, la S Bălăceanu, la V Maghernița, și la NV Pietroasa. În imediata apropiere laV sunt poienile cu pășune și fânețe ale mănăstirii. Prin urmare , împrejurimile sunt cât se poate de frumoase.
Scurt istoric: Numele locului și al mănăstirii vine de la un izvor din apropiere cu apă sărată, care cu timpul a secat. Prima așezare monahală pe aceste locuri este legată de numele pustnicului Pahomie, despre care vorbește și cronicarul Ion Neculce. Piatra funerară a egumenului Nil zidită în contrafortul din dreapta mănăstirii, dovedește că încă dinaintea sosirii lui Alexandru Lăpușneanu exista aici o veche așezare monahală. Sfințirea mănăstirii s-a realizat în 1558 de Mitropolitul Grigorie. Mănăstirea a suferit de-a lungul vremurilor și a fost nevoie să fie reparată sau renovată în mai multe rânduri. Printre ctitorii care au reparat-o și au innoito se numără și Vasile Lupu, arhiereul Filaret Apamias, Mitropolitul Pimen al Moldovei. Cu fondurile statului sau executat lucrări de restaurare și reparații însemnate la paraclis, chilii și biserică. În partea sudică a incinte, pe vechile temelii, s-au construit un corp nou de chilii, clădire mare cu etaj și cerdacuri, acoperită cu tablă. Săpăturile arheologice făcute în incintă au scos la iveală Palatul Domniței și fragmente de marmură din fântâna arteziană caonstruită de Lăpușneanu. La Slatina a existat o obște de călugări tot timul, pân în 1900, când s-a pus în aplicare un decret, și călugării au fost alungați. Viața monahală a fost reluată în 1962, în regim de mănăstire cu obște de maici.
Aprecieri tehnice privind construcția bisericii: Clădită de meșteri din zonă și din Transilvania, biserica Slatină este printre cele mai mari din Moldova. Ca plan, seamănă cu bicerica Bistrița din Neamț. Zidurile au peste un metru înălțime și sunt așezate p un soclu din bolovani de piatră prinși în ciment, înalt de 1,80m. La ferestre și ușa de la intrare în pronaos, se observă elemnte gotice. Între naos și pronaos biserica a avut obișniuta cameră a mormintelor (gropniță) care a fost înlocuită la sfârșitul sec. al XIX-lea, înlăturându-se peretele despărțitor. . Altarul, fosrte spațios, este luminat de o fereastrâ mare așezată la răsărit. Catapeteasma, restaurată în 1828 este din lemn de strjar, masivă, cu o foarte frumoasă sclptură în special în partea inferioară. Naosul are câte o fereastră în fiecare absidă și câte una pe idurile din sudși nord, spre pronaos. Turla se înalță pe arcade și pandativi caracteristci stiluilui moldovenesc. Are în exterior o formă octogonală. Este luminată de ferestre în partea superioară, are douărânduri de ocniț de jur împrejur care au fost pictate, dar cu vremea, pictura lor a fost ștearsă. În partea inferioară turla are firide. Ferestrele din altar, naos și pronaos suntduble, au rame metalice, cu terminația în arc. Lamijloc au grilaj metalic. În pronaos, pe dreapta, la intrare, est mormântul fiicei lui Lăpușneanu, Teofana, săpat în marmură, în care sunt depuse șo osemintele ctitorilor. Au mai fost înmormântați în biserică ( în afară de Alexandru Lăpușneanu și doamna Ruxandra), Apostolache Comisul, Doamna Chijana și fiul său Dumitrașcu, marele paharnic Niculae Mogâldea cu fiul său Vasile și Mitropolitul Veniamin Costache, ale cărui oseminte ai fost strămutate la Iași în 1886, păstrându-se mormântul gol. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă metalică într-un canat. Pridvorul, cu intrarea spre sud, pe o ușă masivă din lemn, în două canaturi, este luminat la vest de trei ferestre mari, dreptunghiulare, foarteînalte. Pardoseala din marmură a fost pusă în naos și gropniță în 1828, iar în pridvor și pronaos a fost pusă mai târziu. Fațadele au de jur împrejurocnițe peun rând. Doar pe peretele vestiv sunt 2 rânduri. De jur împrejurul bisericii sunt trotuare din dale de piatră.
Pictura, veche, din sec. al XVI-lea, realizată de pictori necunoscuți din Moldova, din pricina incendiilor prin care a trecut biserica s-au distrus, iar aceea din anul 1828 a fost în întregime refăcută, așa cum arată inscripția de la intrarea în pronaos. Meșterii au folosit tehnica tempera, iar ca sistem de distribuire a scenelor s-au codus după eremia ortodoxă. Tabloul votiv așezat pe peretele ușii de la intrare, înfățișează toată familia ctitorului Lăpușneanu, carea avut 4 fete și 4 băieți.
Clopotnița masivă, din zid de bolovani de piatră, este la 30 m de băserică. La N se află blocul de chilii, parter și etaj , cu cerdacur, acoperit cu tablă galvanizată. La răsărit este o altă clădire cu etaj și cerdac în care sunt dormitoare pentru credincioși. Mănăstirea are instalație de încălzire centrală. Intrarea în incintă se face pe la răsărit, pe o alee asfaltată, mărginită de rânduri de brazi, precum și o alee ce vine din șosea prin partea de V. Ambele intrări se fac prin turnuri cu gang. Turnul din răsărit este construit din cărămidă, cel din V de bolovani de piatră. Accesul în incintă se face pe alei largi pavate cu plăci de piatr, mărginite de straturi cu flori și peluze de iarbă.
Activitate culturală: La Slatina, cronicarul Isaia a scris un cronograf până în 1425. Tot aici a fost scrisă și o versiune a Letopisețului de la utna. Ctitorul a înființat în mănăstire o școală de muzică și o bibliotecă cu cărți și manuscrise de valoare. La jumătatea sec. al XIX-lea, a funcționat o școală pentru pregătirea clericilor. Câteva exponate din muzeu: Tetravenghel (sec. al XVI-lea și al XVII-lea), Moliftelnic (sec. al XVI-lea), Liturghier (sec. al XVI-lea), Psaltire(sec al XVI-lea), Apostol(sec. al XVI-lea și al XVII-lea). Icoane: Maica Domnului cu Pruncul (sec. al XVII-lea și al XVIII-lea), Sfinții Trei Ierarhi (sec. al XVII-lea și al XVIII-lea), Schimbarea la Față, icoană în frescă pictată de călugărul Iulian în 1854.
Se cuvine să amintim că la Slatina a fost monah viitorul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, în vreme ce stareț era părintele Cleopa Ilie.