Sfântul Ștefan Calendarul cu sfinți de astăzi, vineri 24 ianuarie 2025

Arhidiaconul Ștefan este intâiul sfânt care și-a sacrificat tinerețile și viața sa pentru Credința în Iisus Hristos, deschizând larg drumul muceniciei în istorie.

Incă de la Creație lumea este copleșită de numărul acelora la care, Creatorul, în marea Sa mărinimie, le-a conferit spre administrare talente și demnități deosebite, dar pe care ei le-au pervertit, punându-le în slujba întunericului sau a nimicului.

Sfântul Ștefan face parte din acea categorie de oameni, "turma cea mică"(Luca 12,32) numită de Domnul, care nu uită că tot ceea ce au, datorează Dumnezeului Cel Viu și nu loruși.

Și Dumnezeu a fost darnic și bun cu Ștefan: l-a înzestrat cu o înfățișare distinsă și trăsături serafice, cu nume bun, cu har și putere, cu o înţelepciune și o minte scânteietoare, însușiri greu de suportat de către cei invidioși și mândri în mediocritatea lor, plini de suficiență și fanatism în credința lor fisurată.

Faptul că Ștefan fusese unul dintre cei mai neînfricați și iluștri elevi care să fi "învățat la picioarele" vestitului rabin, Gamaliel (v.Faptele Apostolilor 22,3), este învederat de recapitularea magistral-antologică, din perspectiva creștină, pe care el o face istoriei lui Israel(Faptele Ap. Cap.7), în fața celor mai aprigi și anchilozați opozanți ai trecerii de la Vechiul la Noul Legamânt și de sub Lege, sub Har, prin recunoașterea Mesiei în persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

După ce va fi auzit cu propriile-i urechi, Cuvinte datatoare de Viață, rostite de Sfânta Gură a Fiului Lui Dumnezeu; după ce va fi simțit dogoarea infinitei Sale iubiri față de noi; după ce va fi văzut cu proprii ochi cât de mult bine, și numai bine, a facut El oamenilor de pe-acest pamânt, dar și cu câtă neînțelegere, nedreptate și cruzime se va fi ales pentru toate acestea, și după ce va fi privit, dinpreună cu ceilalți ucenici, la minunea Proslăvirii, de către Tatal Cel Ceresc, cu slava pe care Domnul a avut-o mai înainte de a fi lumea (Ioan 17,5) – Învierea și Înălțarea Sa la Ceruri - Sfântul Ștefan ajunsese să nu mai poată suporta batjocora și reaua credință a celor din jur, mărturisirea Adevărului cu chiar prețul vieții devenind pentru el irepresibilă.

Așa încât, sufletul său se tulbură ca de moarte atunci când auzea înșiruindu-se fel și fel de aserțiuni mincinoase la adresa Celui Care se jertfise pentru Mântuirea neamului omenesc.

Din această perspectivă, pentru el "a trăi era Hristos, şi a muri era câştig"(Filipeni 1,21).

Aruncând o privire prin zbuciumata lume a zilelor noastre, constatăm o recrudescență a amenințărilor și asasinatelor în numele unor credințe. Or, Biserica Creștină, prin martirul său, Sfântul Ștefan, învață că "Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru semenii săi." (Ioan 15,13).

Iar "semenii", în cazul Sfântului Ștefan, ca și a tuturor martirilor creștini care i-au urmat în istorie, sunt chiar proprii lor torționari, pentru aceia au consimțit ei să moară, rostind chiar în focul chinurilor la care erau supuși: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta"(Fap. 7, 59-60). Ultimul lor gând și ultima lor dorință erau pentru "ca toti oamenii sa se mintuiasca şi la cunoştinţa adevărului să vină"(1Tim.2,4). Și chiar dacă rugăciunile și martiriul acestui mare Sfânt nu ar fi adus la cunoștința Adevărului decât pe un singur om, unul singur, pe tânărul Saul din Tars, atunci și acolo de față, încă este împlinită voia Tatălui Ceresc.

Pentru că spune Sfântul Ioan Gură de Aur că atunci "Când a amuţit gura lui Ştefan, a răsunat trâmbiţa Sfântului Pavel. Aşa Dumnezeu nu părăseşte nici odinioară pe cei ce năzuiesc la dânsul, ci le dăruieşte mai mult, decât le-ar fi luat vrăjmaşii. Adevărat, iudeii prin uciderea Sfântului Ştefan au răpit un luptător slăvit din oastea creştinească, dar Hristos l-a înlocuit cu altul şi mai slăvit, adică cu Sfântul Pavel."