CATISMA X-a la Ortodox.ro

CATISMA X-a - PSALMII 70-76

Vezi Dintr-un Lemn

PSALMUL 70

Întru Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
Întru dreptatea Ta izbăveşte-mă şi scapă-mă, pleacă-Ți auzul către mine şi mă mântuieşte.
Fii-mi Dumnezeu apărător şi loc întărit ca să mă mântuieşti, că Tu eşti temelia mea şi scăparea mea.
Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a omului nedrept.
Că Tu eşti, Doamne, puterea mea de a’ndura; din tinerețile mele, Domnul e nădejdea mea.
Încă fiind în pântece, de Tine-am fost legat; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti apărătorul meu; întru de-a pururi e cântul meu de laudă.
Ca de minune m’am făcut multora, dar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
Să se umple gura mea de laudă, ca în cântări să laud slava Ta, toată ziua mare-cuviința Ta.
Nu mă lepăda la vremea bătrânețelor; când mie îmi va lipsi tăria, Tu să nu mă laşi.
Că vrăjmaşii mei au vorbit împotriva mea şi cei ce-mi urmăresc sufletul s’au sfătuit împreună,
zicând: ,,Dumnezeu l-a părăsit; urmăriți-l şi-l prindeți, că nu-i nimeni să-l scape!”
Dumnezeule, nu te’ndepărta de mine, Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte.
Să se ruşineze şi să piară cei ce-mi defaimă sufletul; în ruşine să se’mbrace şi în înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
Dar eu pururea voi nădăjdui în Tine şi laudei Tale întregi voi pune adaos.
Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, altceva nu ştiu.
Intra-voi în puterea Domnului; Doamne, îmi voi aminti de dreptatea care este numai a Ta.
Dumnezeule, Tu din tinerețile mele mi-ai dat învățătură, şi eu de-acum voi vesti minunile Tale.
Pân’la bătrânețe şi pân’la cinstirea anilor, Dumnezeule, nu mă părăsi, pân’ce brațul Ți-l voi vesti la tot neamul ce va să vină, puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule,
pân’la cele înalte voi vesti lucrurile cele mari. Dumnezeule, cine este asemenea Ție?
Cât sunt de mari necazurile cele multe şi rele pe care mi le-ai arătat!; dar, întorcându-Te, Tu m’ai chemat din nou la viață şi din genunile pământului m’ai scos.
Peste mine ai înmulțit mărirea Ta şi, întorcându-Te, m’ai mângâiat şi din genunile pământului din nou m’ai scos.
Căci pe Tine Te voi mărturisi; adevărul Tău în unelte de cântare, Dumnezeule; Ție Îți voi cânta, Ție, Sfântul lui Israel.
Bucura-se-vor buzele mele când Îți voi cânta, şi sufletul meu, pe care l-ai mântuit.
Chiar şi limba mea toată ziua va cugeta la dreptatea Ta, când vor fi ruşinați şi înfruntați cei ce caută să-mi facă rău.

PSALMUL 71

Dumnezeule, judecata Ta dă-o regelui şi dreptatea Ta fiului regelui,
ca să-l judece pe poporul Tău întru dreptate şi pe săracii Tăi întru judecată.
Primească munții pace pentru popor şi dealurile dreptate.
El îi va judeca pe săracii poporului şi-i va milui pe fiii săracilor, iar pe clevetitor îl va umili.
Şi astfel va face cât va fi soarele şi cât va fi luna, din neam în neam.
Ca ploaia pe lână se va pogorî şi ca picăturile ce cad pe pământ.
În zilele lui va răsări dreptatea şi belşug de pace cât va sta luna pe cer.
Şi stăpânirea lui va fi de la o mare pân’la alta şi de la râu pân’la marginile lumii.
În fața lui vor cădea la pământ Etiopienii şi vrăjmaşii lui vor linge țărâna.
Regii Tarsisului şi insulele vor aduce daruri, daruri vor aduce regii Arabilor şi cei din Saba; şi lui i se vor închina toți regii pământului,
neamurile toate lui Îi vor sluji.
Că el l-a izbăvit pe sărac din mâna asupritorului şi pe sărmanul fără de ajutor;
pe sărac îl va cruța şi pe sărman şi sufletele săracilor le va mântui;
sufletele lor vor scăpa de camătă şi nedreptate şi scump va fi numele lui în fața lor.
Şi el viu va fi şi i se va da lui din aurul Arabiei, iar ei de-a pururi se vor ruga pentru el, toată ziua îl vor binecuvânta.
Fi-va el pe pământ reazem în crestele munților, roada Lui se va înălța mai sus decât Libanul, iar cei din cetate vor înflori ca iarba pământului.
Fi-va numele lui binecuvântat în veci, numele lui va dăinui cât soarele.
Şi în el se vor binecuvânta toate neamurile pământului, toate neamurile îl vor ferici.
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni, şi binecuvântat e numele slavei Sale în veac şi în veacul veacului; de slava Lui va fi plin întreg pământul!
Amin! Amin!

PSALMUL 72

Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel, celor ce sunt drepți cu inima!
Mie însă puțin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puțin mi-a fost că paşii nu mi s’au poticnit.
Că i-am pizmuit pe cei fără de lege în timp ce vedeam pacea păcătoşilor,
că anume la moartea lor nu sunt semne de durere şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviți;
ei nu au parte de trudă aşa cum au alți oameni şi nici cu alți oameni fi-vor biciuiți.
Iată de ce i-a stăpânit trufia şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi’n necredința lor.
Nedreptatea li se scurge din grăsime, trecut-au spre poftele inimii.
În răutate au gândit şi au vorbit, nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare.
Gura şi-au pus-o împotriva cerului şi limba lor cutreieră pământul.
Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici şi zile pline fi-vor aflate întru ei.
Ei zic: ,,Cum de ştie Dumnezeu? Este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt?
Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori; încă în veacul acesta au dobândit averi!”
Iar eu am zis: ,,Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea şi întru nevinovăție mi-am spălat mâinile;
lovit am fost de-a lungul întregii zile şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineață!..."
Şi am zis: ,,Astfel voi grăi: Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!...”
Şi mă sileam să înțeleg, dar era prea obositor pentru mine,
până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le-am priceput sfârşitul.
Într’adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău: când ei se înălțau, Tu i-ai doborât.
Cât de repede li s’a făcut pustiul!; de’ndată s’au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor.
Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.
Că inima’n mine s’a aprins şi rărunchii mi s’au schimbat,
că eu o nimica toată eram şi n’o ştiam, ca o vită şedeam înaintea Ta.
Dar eu cu Tine sunt de-a pururi, Tu m’ai ținut de mâna mea cea dreaptă,
cu sfatul Tău m’ai călăuzit şi cu slavă m’ai primit la Tine.
Căci oare ce-mi este mie în cer? Şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?
Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele, şi Dumnezeu îmi este partea pe veci.
Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri; Tu i-ai nimicit pe toți cei ce prin desfrâu se duc de la Tine.
Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu şi să-mi pun în Domnul nădejdea, ca să vestesc eu toate laudele Tale în porțile fiicei Sionului.

PSALMUL 73

De ce, Dumnezeule, până în cele din urmă Te-ai lepădat de noi? De ce s’a aprins mânia Ta peste oile păşunii Tale?
Adu-Ți aminte de adunarea Ta pe care dintru început ai agonisit-o. Izbăvi-T-ai toiagul moştenirii Tale, acest munte al Sionului, cel în care Tu ai locuit.
Pân’la urmă ridică-Ți Tu mâinile Tale împotriva trufiilor lor, împotriva relelor pe care vrăjmaşul le-a făcut în locul Tău cel sfânt.
Cei ce Te urăsc s’au fălit în mijlocul sărbătorii Tale, semnele lor le-au pus drept semne, fără ca ei s’o ştie,
ca şi cum ar fi fost o plecare spre înălțimi.
Ca într’o pădure de copaci, cu topoarele i-au tăiat uşile laolaltă, cu secure şi ciocan l-au dărâmat.
Cu foc au ars locaşul Tău cel sfânt, pân’la pământ spurcat-au locuința numelui Tău.
Zis-au în inima lor, şi’mpreună cu ei rudeniile lor: ,,Veniți! Să nimicim toate serbările lui Dumnezeu de pe pământ!”
Semnele noastre nu le-am văzut; nici un profet nu mai este, El pe noi nu ne va mai cunoaşte.
Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul? Oare pân’la urmă va defăima potrivnicul numele Tău?
Oare pe totdeauna Îți întorci Tu mâna şi dreapta Ta din mijlocul sânului Tău?
Dar Dumnezeu este Împăratul nostru de dinainte de veac, El a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Tu, cu puterea Ta, ai întemeiat marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă,
capul balaurului Tu l-ai sfărâmat, Tu l-ai dat ca hrană popoarelor etiopiene.
Tu ai făcut să irumpă izvoare şi pâraie, Tu ai făcut să sece râurile Etamului.
A Ta este ziua şi a Ta este noaptea, Tu ai întemeiat lumina şi soarele.
Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai plăsmuit.
Adu-Ți aminte de aceasta: vrăjmaşul L-a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără-de-minte Ți-a defăimat numele.
Sufletul ce Te mărturiseşte pe Tine să nu-l dai la fiare; de sufletele săracilor Tăi să nu uiți pân’la sfârşit.
Caută spre legământul Tău, că întunecimile pământului s’au umplut de casele fără-de-legilor.
Cel umilit, cel ruşinat să nu fie întors înapoi; săracul şi sărmanul vor lăuda numele Tău.
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă-Ți propria Ta pricină; adu-Ți aminte de ocara pe care cel fără-de-minte o face toată ziua împotriva Ta.
Nu uita glasul celor ce Ți se roagă Ție; trufia celor ce Te urăsc urcă fără’ncetare.

PSALMUL 74

Ție ne vom mărturisi, Dumnezeule, Ție ne vom mărturisi, şi numele Tău îl vom chema,
povesti-voi despre toate minunile Tale.
,,Atunci când Îmi voi lua timp, cu dreptate voi judeca.
Topitu-s’a pământul şi toți cei ce locuiesc pe el; Eu sunt Cel ce stâlpii lui i-a întărit.”
Le-am zis nelegiuiților: ,,Nu faceți fără-de-lege!”, şi celor păcătoşi: ,,Nu vă ridicați fruntea!;
fruntea nu v’o ridicați la înălțime şi nu grăiți ce e strâmb împotriva lui Dumnezeu!”
Că judecata nu vine nici de la răsărituri, nici de la apusuri şi nici din munții pustii,
fiindcă Dumnezeu e Judecător; pe unul îl smereşte, pe altul îl înalță.
Că’n mâna Domnului e un pahar cu vin curat şi plin de cuviință, şi El l-a înclinat de la unul la altul, dar drojdiile lui nu s’au golit cu totul; din ele vor bea toți păcătoşii pământului.
Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob.
Şi toate frunțile păcătoşilor le voi zdrobi, iar fruntea celui drept înălțată va fi.

PSALMUL 75

Cunoscut este Dumnezeu în Iudeea, mare este numele Lui în Israel.
Locul Său s’a făcut întru Pace şi locuința Lui în Sion;
acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.
Tu luminezi minunat din munții cei veşnici;
tulburatu-s’au toți cei nepricepuți cu inima, somnul şi l-au dormit, iar oamenii bogăției n’au mai găsit, nici unul, nimic în mâinile lor.
De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, de certarea Ta au ațipit călăreții pe cai.
Tu eşti de temut, şi cine-Ți va sta Ție’mpotrivă? De atunci Îți este mânia.
Tu ai făcut să se audă din cer judecată; pământul s’a temut şi s’a alinat
când Dumnezeu S’a ridicat la judecată să-i mântuiască pe toți blânzii pământului.
Că gândul lăuntric al omului Îți va aduce laudă şi rămăşița gândului lăuntric Te va prăznui.
Domnului, Dumnezeului vostru faceți-I făgăduințe şi pliniți-le, toți cei dimprejurul Său daruri Îi vor aduce,
Lui, Celui de temut, Celui ce prinților le taie răsuflarea, Celui de temut între regii pământului.

PSALMUL 76

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi El a luat aminte la mine.
În ziua necazului meu pe Dumnezeu L-am căutat, cu mâinile mele ridicate noaptea’n fața Lui, şi nu m’am înşelat; sufletul meu n’a vrut să se mângâie.
Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m’am veselit; în mine am cugetat şi duhul mi-a slăbit.
Ochii mi-au fost veghetori mai’naintea vegherilor; tulburat am fost şi n’am grăit.
Gândit-am la zilele cele de demult, anii veacurilor duse i-am chemat în minte şi am cugetat;
cugetat-am noaptea întru inima mea şi duhul mi se’nfrigura căutând.
Oare’n veci Se va lepăda Domnul de mine şi nu va mai avea nici o bunăvoință?
Oare pân’la sfârşit şi din neam în neam mă va lipsi de mila Lui?
Oare uita-va Dumnezeu să fie milostiv, sau întru mânia Sa Îşi va opri îndurările?
Şi am zis: Acum am pus un început; această schimbare e a dreptei Celui Preaînalt.
Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului, că-mi voi aduce aminte de minunile Tale cele dintru început
şi la toate lucrurile Tale voi cugeta şi la faptele Tale voi gândi.
Dumnezeule, calea Ta e’n locul cel sfânt; cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?:
Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni. Cunoscută Ți-ai făcut puterea între popoare;
cu brațul Tău Ți-ai izbăvit poporul, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s’au înfricoşat şi adâncurile s’au tulburat de clocotul răsunetului apelor.
Glas au slobozit norii, căci săgețile Tale cutreieră;
în vârtejul lor e glasul tunetului Tău, fulgerele Tale luminat-au lumea, clătinatu-s’a pământul şi s’a cutremurat.
În mare sunt căile Tale, în ape multe cărările Tale, şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
Ca pe o turmă Ți-ai călăuzit poporul prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.

DUPĂ a X-a CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

De înfricoşata zi a venirii Tale şi de dreapta judecată temându-mă, Doamne, mă spăimântez şi tremur, ca unul ce am mulţime de păcate.

Ci ca un Dumnezeu milostiv, mai'nainte de sfârşit, întoarce-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu, mult îndurate!

Slavă...

Când se vor pune scaunele de judecată, Doamne, şi oamenii vor sta înaintea divanului Tău, atunci nu va mai fi de cinste împăratul decât ostaşul, nici stăpânul nu va fi mai presus de robul său, că fiecare din faptele lor, sau se vor slăvi, sau se vor ruşina!

Şi acum...

Preacurată Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul de viaţă, pentru mântuirea sufletelor noastre.

Doamne, miluieşte! (de 40 de ori)

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurare, Care singur eşti din fire fără păcat, şi fără de păcat Te-ai făcut pentru noi, ascultă în ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea.

Sărac şi lipsit sunt de fapte bune şi inima mea mi s-a tulburat întru mine, iar Tu, Doamne, Prea-Înalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor şi am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor.

Ştii că, întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m-am făcut de râs şi batjocură demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că-i nesuferită urgia mâniei Tale asupra păcătoşilor.

Acum, gătită fiind gheena focului şi, din această pricină, căzând în deznădejduire, încă n-am venit la simţul pocăinţei, ci sunt puţin şi gol de dragostea Ta; că ce fel de păcat n-am făcut eu?; ce lucru drăcesc n-am lucrat?; ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu sârguinţă şi peste măsură?: mintea mi-am întinat-o cu totul prin cugete trupeşti; trupul mi l-am spurcat prin împreunări de tot felul; duhul cu totul mi l-am pângărit cu înviorarea la păcat; toate membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze şi să slujească păcatului.

Cine, dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul?

Cine nu mă va jeli pe mine, osânditul?

Pentru că singur eu, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am făcut răutatea înaintea Ta, întrecând pe toţi păcătoşii ce au fost în decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare şi de neiertat.

Dar, de vreme ce eşti milostiv şi mult îndurat, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea păcătoşilor, iată că eu mă arunc înaintea înfricoşătorului şi groaznicului Tău divan şi, ca şi când m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, strig din adâncul sufletului către Tine: milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă, Împărate, ajută neputinţei mele, fă pogorământ faţă de nedumerirea mea, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele nu le trece cu vederea!

Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc şi, rătăcit fiind, întoarce-mă; îmbrăţişează-mă când mă întorc şi mă iartă, căci Ţie mă rog.

Pentru că nu ai pus pocăinţa pentru cei drepţi, nici iertarea pentru cei ce nu au greşit, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat spre întărâtarea mâniei Tale.

Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să privesc înălţimea cerului, fiind copleşit de povara păcatelor mele.

Ci luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel, cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire, să păşesc spre lumea cea de acolo, lăudând şi bine-cuvântând totdeauna Prea-Sfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.