CATISMA XI-a la Ortodox.ro

CATISMA XI-a - PSALMII: 77-84

Vezi Govora

PSALMUL 77

Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați-vă auzul la graiurile gurii mele!
În parabole îmi voi deschide gura, lucruri umbrite rosti-voi din cele ce-au fost de la’nceput,
câte-am auzit şi-am cunoscut şi câte părinții noştri ne-au povestit.
Ele nu le erau ascunse copiilor lor din alte generații; ele vesteau laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care El le-a făcut.
El a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel, acele lucruri pe care El le poruncise părinților noştri, pentru ca ei să le facă cunoscute fiilor lor,
aşa ca şi o altă generație să le poată cunoaşte, adică fiii ce se vor naşte şi se vor ridica şi le vor vesti fiilor lor,
pentru ca ei în Dumnezeu să-şi pună nădejdea şi lucrurile lui Dumnezeu să nu le uite şi poruncile Lui să le cerceteze,
pentru ca ei să nu fie ca părinții lor: neam nestatornic şi înăcrit, neam care nu şi-a îndreptat inima şi duhul nu şi l-a deprins să stea cu Dumnezeu.
Fiii lui Efraim, cei ce-şi încordează arcurile şi trag, dat-au dosul în zi de război.
Ei n’au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n’au vrut să umble.
Uitat-au facerile Lui de bine şi minunile Lui, cele pe care El le-a arătat lor,
minunile pe care El le făcuse în fața părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Tanis.
El a despicat marea şi i-a trecut prin ea, El a făcut apele să stea ca într’un burduf;
cu nor i-a călăuzit în timpul zilei, şi toată noaptea cu lumină de foc;
El a despicat stânca în pustie şi le-a dat să bea ca într’un afund adânc;
din stâncă a scos apă şi apele le-a revărsat ca pe nişte râuri.
Dar ei din nou au păcătuit față de El, în loc lipsit de apă L-au amărât pe Cel-Preaînalt.
Şi’n inimile lor L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare cerând mâncare pentru sufletele lor.
Grăit-au ei împotriva lui Dumnezeu şi au zis: ,,Oare nu va putea Dumnezeu să pregătească o masă în pustie?"
Pentru că El lovise stânca şi apele au țâşnit şi pâraiele s’au revărsat, "oare nu va fi El în stare să dea şi pâine sau să pregătească o masă pentru poporul Său?”
Iată deci că Domnul a auzit şi S’a mâniat şi foc s’a aprins în Iacob şi mânie s’a ridicat împotriva lui Israel,
fiindcă ei n’au crezut în Dumnezeu şi nici n’au nădăjduit în mântuirea Lui.
Şi El poruncă le-a dat norilor de deasupra şi porțile cerului le-a deschis
şi peste ei a plouat mană să mănânce, şi pâine cerească le-a dat.
Pâine îngerească a mâncat omul, hrană le-a trimis din destul.
Şi vântul austru l-a strămutat din cer şi cu puterea Lui a adus vântul de miazăzi
şi cărnuri a plouat peste ei ca şi cum ar fi fost pulbere, şi ca nisipul mării păsări zburătoare,
care au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
Şi au mâncat şi s’au săturat foarte şi El le-a împlinit pofta;
nimic nu le lipsea din cele ce pofteau. Dar pe când mâncarea încă era în gura lor,
mânia lui Dumnezeu s’a ridicat asupră-le şi i-a ucis pe îmbuibații lor şi aleşilor lui Israel le-a’mpleticit picioarele.
Întru toate acestea ei n’au contenit să păcătuiască şi n’au crezut în minunile Lui.
Şi zilele lor s’au stins în zadar şi anii lor cu de-a fuga.
Când El îi ucidea, ei Îl căutau şi se întorceau şi dis-de-dimineață se uitau după Dumnezeu.
Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu e ajutorul lor şi că Dumnezeul Cel Preaînalt e Mântuitorul lor.
Ei însă Îl iubeau din gură, dar cu limba Îl mințeau,
căci inima lor nu-L avea cu adevărat, nici că ei credeau în legământul Său.
El însă este’ndurător şi le va uşura păcatele şi nu-i va nimici; şi de multe ori Îşi va întoarce mânia şi urgia nu Şi-o va aprinde.
Adusu-Şi-a aminte că ei sunt doar trup, suflare ce se duce şi nu se mai întoarce.
De câte ori L-au amărât ei în pustie şi L-au mâniat în pământ fără de apă?
Şi s’au întors şi L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat.
Nu şi-au adus aminte de mâna Lui, de ziua’n care i-a mântuit din mâna asupritorului,
cum a făcut El în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Tanis:
în sânge le-a prefăcut râurile şi ploile, ca ei să nu poată bea;
tăuni a trimis asupră-le şi i-au mâncat, şi broaşte şi i-au prăpădit;
şi roadele lor le-a dat omizilor şi ostenelile lor le-a dat lăcustelor;
şi viile lor le-a nimicit cu grindină şi duzii lor, cu brumă,
vitele lor le-a dat pe seama grindinei, pe seama focului averile lor;
împotriva lor a trimis urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz prin îngeri răi anume trimişi;
o cale-i făcuse mâniei Sale şi sufletele lor nu le-a cruțat de la moarte şi cirezile lor în moarte le-a închis.
Şi a lovit pe fiecare întâi-născut în Egipt, pârga sârguințelor lor în corturile lui Ham.
Ca pe o turmă Şi-a ridicat poporul, ca pe o turmă i-a dus în pustie
şi’ntru nădejde i-a călăuzit, iar ei nu s’au temut şi pe vrăjmaşii lor marea i-a acoperit.
Şi i-a dus în muntele sfințeniei Sale, muntele acesta pe care dreapta Lui îl dobândise.
Neamuri a izgonit de dinaintea lor şi lor le-a împărțit prin sorți pământ de moştenire şi’n corturile lor a aşezat semințiile lui Israel.
Dar ei L-au pus la’ncercare şi L-au amărât pe Dumnezeu Cel-Prea-Înalt şi mărturiile Lui nu le-au păzit.
Şi s’au întors şi au trădat ca şi părinții lor şi s’au făcut ca într’un arc viclean
şi L-au mâniat între înălțimile dealurilor lor şi prin idolii lor L-au făcut gelos.
Dumnezeu a auzit şi nu S’a mai uitat la ei şi ca pe o nimica l-a socotit pe Israel!
Şi nu i-a mai vrut locaşul din Şilo, locaşul Său în care locuise printre oameni.
Tăria lor a dat-o robiei şi’n mâinile vrăjmaşului frumusețea lor.
Cu sabie Şi-a îngrădit poporul şi spre moştenirea Lui n’a mai privit.
Focul i-a înghițit pe tinerii lor şi fecioarele lor nu s’au jelit.
Preoții lor de sabie au căzut şi pentru văduvele lor nimeni nu va plânge.
Şi Domnul Se trezi ca unul ce-a dormit, ca un bărbat puternic preasăturat de vin,
şi pe vrăjmaşii Săi i-a lovit din spate, ocară veşnică le-a dat.
De sălaşul lui Iosif S’a lepădat şi seminția lui Efraim n’a ales-o;
ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit,
şi Şi-a zidit locaşul Său cel sfânt ca pe al unui inorog, în veac l-a întemeiat pe pământ.
Şi l-a ales pe David, robul Său, şi l-a luat de la turmele de oi,
de lângă oile fătătoare l-a luat, ca să-l păstorească pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
Şi i-a păstorit întru nerăutatea inimii lui şi prin iscusința mâinilor sale i-a călăuzit.

PSALMUL 78

Dumnezeule, intrat-au păgânii în moştenirea Ta, locaşul Tău cel sfânt Ți l-au pângărit, făcut-au Ierusalimul colibă prădată.
Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.
Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape.
Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru.
Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit? Până când ca focul Ți se va aprinde mânia?
Varsă-Ți mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care n’au chemat numele Tău;
că l-au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit.
Nu-Ți aminti de fără-de-legile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; de dragul Numelui Tău ne izbăveşte şi uşurează-ne păcatele,
ca nu cumva să zică păgânii: ,,Unde-i Dumnezeul lor?” Acum, în fața ochilor noştri, fă-Ți cunoscută între neamuri răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s’a vărsat.
În fața ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecați, după măreția brațului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi.
Vecinilor noştri dă-le’n sân de şapte ori ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, Ție Îți vom mulțumi în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

PSALMUL 79

Tu, Cel ce eşti Păstorul lui Israel, ia aminte, Tu, Cel ce pe Iosif îl călăuzeşti ca pe o turmă de oi, Tu, Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te!
În fața lui Efraim şi-a lui Veniamin şi-a lui Manase ridică-Ți puterea şi vino să ne mântuieşti!
Dumnezeule, întoarce-ne, arată-Ți fața şi ne vom mântui.
Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia pe ruga robilor Tăi?
Oare cu pâine de lacrimi ne vei hrăni şi cu lacrimi după măsură ne vei adăpa?
Pusu-ne-ai în răspăr cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit.
Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne şi arată-Ți fața şi ne vom mântui.
O vie din Egipt ai adus, păgâni ai alungat şi ai răsădit-o.
Cale ai făcut înainte-i, i-ai răsădit rădăcinile şi s’a umplut pământul.
Umbra ei acoperit-a munții, iar mlădițele ei, cedrii lui Dumnezeu;
vițele şi le-a întins până la mare, şi lăstarii până la râu.
De ce i-ai dărâmat gardul şi de ce o culeg toți cei ce trec pe cale?
Mistrețul pădurii a stricat-o, fiara sălbatică s’a cuibărit într’însa.
Dumnezeul puterilor, întoarce-Te iarăşi, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta
pe care a făcut-o dreapta Ta, şi o desăvârşeşte, şi caută spre fiul omului pe care Ți l-ai făcut puternic!
Arsă e cu foc şi scormonită; ei de mustrarea feței Tale vor pieri.
Fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care Ți l-ai întărit!
Şi nu ne vom îndepărta de Tine; Tu ne vei via, iar noi numele Tău îl vom chema.
Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne, arată-Ți fața şi ne vom mântui!

PSALMUL 80

Bucurați-vă întru Dumnezeu, ajutorul nostru, cu bucurie strigați-I Dumnezeului lui Iacob.
Alegeți un psalm şi aduceți timpanul, dulcea psaltire cu alăută.
Sunați din trâmbiță la lună nouă, în ziua cea vestită a sărbătorii noastre!
Fiindcă aceasta e poruncă pentru Israel şi judecată a Dumnezeului lui Iacob;
El a poruncit-o drept mărturie în Iosif când a ieşit din țara Egiptului; acesta a auzit o limbă pe care n’o înțelegea.
El i-a luat povara din spinare; mâinile lui robiseră la coşuri:
,,Întru necaz M’ai chemat şi te-am izbăvit; auzitu-te-am din taina furtunii, te-am pus la’ncercare la Apa’Ncercării.
Ascultă, poporul Meu, şi-ți voi grăi, cu tine, Israele, voi vrea să stau de vorbă, de Mă vei auzi:
nu va fi un dumnezeu nou în mijlocul tău, nici te vei închina la dumnezeu străin;
căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din țara Egiptului. Deschide-ți mare gura, şi Eu o voi umple.
Dar poporul Meu nu Mi-a auzit glasul şi Israel n’a căutat spre Mine.
Şi i-am lăsat să umble după calea inimii lor, şi au mers în căile lor.
Dacă poporul Meu M’ar fi ascultat, dacă Israel ar fi umblat în căile Mele,
degrab i-aş fi umilit pe vrăjmaşii lor şi mâna Mi-aş fi pus-o pe cei care-i asupreau”.
Vrăjmaşii Domnului L-au mințit, dar va veni cândva şi vremea lor.

PSALMUL 81

Dumnezeu a stat în adunare de dumnezei şi în mijloc pe dumnezei îi va osebi.
Până când veți judeca voi cu nedreptate şi-i veți acoperi pe păcătoşi?
Cumpăniți asupra orfanului şi săracului, faceți dreptate celui smerit, celui sărman.
Scăpați-l pe cel sărman şi pe cel nevoiaş, din mâna păcătosului scăpați-l!
Ei n’au ştiut şi nici n’au priceput, ei umblă’n întuneric: toată aşezarea pământului se clatină.
Eu am zis: ,,Dumnezei sunteți voi, şi toți sunteți fii ai Celui-Preaînalt;”
dar voi ca nişte oameni muriți şi ca unul din dregători cădeți.
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că’n stăpânirea Ta sunt toate neamurile!

PSALMUL 82

Dumnezeule, cine va fi asemenea Ție? Să nu taci şi nici să Te domoleşti, Dumnezeule!
Că, iată, vrăjmaşii Tăi au fremătat şi cei ce Te urăsc şi-au ridicat capul.
Împotriva poporului Tău au uneltit şi împotriva sfinților Tăi s’au sfătuit.
Zis-au: "Veniți!, să-i nimicim de tot ca neam şi numele lui Israel nicicum să mai fie pomenit".
Că ei într’un gând s’au sfătuit împotriva lui; împotriva Ta legământ au făcut
corturile Idumeilor şi ale Ismaeliților, ale Moabului şi Agarienilor,
ale lui Ghebal şi Amon şi Amalec şi ale străinilor de pe lângă locuitorii Tirului.
Că până şi Asur a venit împreună cu ei, ajutor li s’au făcut fiilor lui Lot.
Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisera şi ca lui Iabin la pârâul Chişon;
nimiciți au fost în Endor, ca nişte gunoaie i-au devenit pământului.
Fă din mai-marii lor ce-ai făcut din Oreb şi din Zeeb şi din Zebah şi din Țalmuna, da, pe toți mai-marii lor
care ziceau: ,,Să luăm pentru noi ca moştenire jertfelnicul lui Dumnezeu!”
Dumnezeul meu, fă-i ca pe o roată, ca pe o trestie în fața vântului,
ca pe un foc ce va arde pădurea, ca pe o văpaie ce va mistui munții;
aşa îi vei alunga Tu cu viforul Tău şi’ntru urgia Ta îi vei umple de groază.
Umple fețele lor cu ocară şi vor căuta la numele Tău, Doamne.
Să se ruşineze şi să se’ngrozească în veacul veacului, înfruntați să fie şi nimiciți.
Şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul; numai Tu eşti Cel-Preaînalt peste tot pământul.

PSALMUL 83

Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor!
Tânjeşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curțile Domnului; inima mea şi trupul meu s’au bucurat în Dumnezeu Cel-viu.
Că până şi vrabia şi-a aflat o casă şi turtureaua cuib unde-şi va pune puii: în chiar altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
Fericit e omul al cărui ajutor e de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa şi-a făcut,
în valea plângerii, în locul ce i s’a rânduit; că binecuvântare va da dătătorul de lege.
Merge-vor din putere în putere, Dumnezeul dumnezeilor va fi văzut în Sion.
Doamne, Dumnezeul puterilor, ascultă-mi rugăciunea, pleacă-Ți auzul, Dumnezeule al lui Iacob!
Tu, ocrotitorul nostru, vezi, Dumnezeule, şi caută la fața unsului Tău!
Că mai bună e o zi în curțile Tale decât mii pe oareunde; am ales: mai degrabă să fiu lepădat în casa Dumnezeului meu decât să locuiesc în sălaşele păcătoşilor.
Fiindcă milă şi adevăr iubeşte Domnul, har şi slavă va dărui Dumnezeu; Domnul nu-i va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutotate.
Doamne al puterilor, fericit e omul cel ce nădăjduieşte’n Tine!

PSALMUL 84

Binevoit-ai, Doamne, țării Tale, întors-ai robimea lui Iacob.
Fără-de-legile poporului Tău le-ai trecut cu vederea, păcatele lor le-ai acoperit.
Mânia Ți-ai potolit-o, de la iuțimea mâniei Tale Te-ai întors.
Întoarce-ne şi pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre, mânia Ta întoarce-Ți-o dinspre noi.
Oare în veci Te vei mânia pe noi, sau din neam în neam Îți vei întinde mânia?
Întorcându-Te Tu, Dumnezeule, pe noi ne vei via şi poporul Tău se va veseli întru Tine.
Doamne, arată-ne mila Ta şi dă-ne mântuirea Ta!
Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu, că pace va grăi El peste poporul Său şi peste cei cuvioşi ai Săi şi peste cei ce-şi întorc inima spre El.
Da, aproape-i mântuirea Lui de cei ce se tem de El, pentru ca’n țara noastră să-şi facă slava sălaş.
Mila şi adevărul s’au întâmpinat, dreptatea şi pacea s’au sărutat;
adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.
Că Domnul va da bunătate, iar pământul nostru îşi va da rodul;
dreptatea va merge înaintea Lui şi-I va pune paşii pe cale.

●●●

DUPĂ A XI-A CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Având doctoria pocăinţei, suflete al meu, apropie-te, lăcrimând cu suspinuri şi strigând către Doctorul sufletelor şi al trupurilor: scapă-mă, Iubitorule de oameni, de greşalele mele şi mă numără cu păcătoasa, cu tâlharul şi cu cel desfrânat, şi-mi dăruieşte, Dumnezeule, iertare păcatelor mele şi mă mântuieşte!

Slavă...

Pocăinţa vameşului n-am râvnit-o şi lacrimile păcătoasei nu le-am câştigat, că din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea Ta, mântuieşte-mă Dumnezeule, ca un Iubitor de oameni !

Şi acum...

Preacurată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău împreună cu puterile de sus, ca să ne dăruiască iertare de păcate, mai înainte de sfârşit, şi mare milă!

Doamne, miluieşte (de 40 de ori)

Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei Dumnezeirii Tale şi deschide ochii sufletului nostru spre cunoaşterea evangheliceştilor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca astfel călcând pe toate poftele trupeşti, viaţă duhovnicească să petrecem, cugetând şi făcând toate cele ce sunt plăcute Ţie.

Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.