CATISMA XIV-a la Ortodox.ro

CATISMA XIV-a - PSALMII: 101-104

Vezi Neamț

PSALMUL 101

Auzi-mi, Doamne, rugăciunea, strigarea mea la Tine să vină!
Fața Ta de la mine să nu ți-o întorci; în ziua necazului meu pleacă-Ți auzul spre mine, auzi-mă degrab în orice zi Te voi chema.
Că zilele mele s’au stins ca fumul, iar oasele mele ca nişte uscături s’au mistuit.
Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s’a ofilit, că am uitat să-mi mănânc pâinea.
De glasul suspinului meu mi s’a lipit osul de carne.
Devenit-am asemenea pelicanului pustiei, ajuns-am ca o bufniță într’o casă dărăpănată,
în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuță singuratică pe acoperiş.
Cât e ziua de lungă m’au ocărât vrăjmaşii, iar cei ce mă lăudau se jurau împotrivă-mi.
Că’n fața urgiei şi a mâniei Tale cenuşă mâncam în loc de pâine
şi băutura cu plângere mi-o amestecam; că după ce m’ai ridicat, m’ai prăbuşit.
Zilele mele ca umbra s’au plecat, eu ca iarba m’am veştejit.
Dar Tu, Doamne, pururea dăinuieşti şi pomenirea Ta din neam în neam.
Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, că vremea e să Te milostiveşti de El; da, acum e vremea.
Că robii Tăi bine s’au simțit în pietrele lui şi milă le va fi de țărâna lui.
De numele Domnului se vor teme neamurile şi toți regii pământului de slava Ta,
că Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta întru slava Sa.
El a căutat spre rugăciunea celor smeriți şi cererea lor n’a disprețuit-o.
Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul,
că a privit din înălţimea Lui cea sfântă. Domnul din cer pe pământ a privit
ca să audă suspinul celor ferecați, să-i dezlege pe fiii celor omorâți,
să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
când se vor aduna popoarele laolaltă şi regii, să-I slujească Domnului.
Răspunsu-I-am în felul tăriei Lui: Vesteşte-mi puținătatea zilelor mele;
nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi sunt din neam în neam.
Întru’nceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
ele vor pieri, dar Tu rămâi şi toate ca o haină se vor învechi;
ca pe o velință le vei împătura şi se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
Fiii robilor Tăi vor avea sălaşe şi seminția lor în veac va merge pe calea cea dreaptă.

PSALMUL 102

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, şi toate cele dinlăuntrul meu să binecuvinteze numele cel sfânt al Lui.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui;
pe Cel ce Se milostiveşte de toate fără-de-legile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale,
pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări,
pe Cel ce umple de bunătăți dorirea ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute i-a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
Nu până în sfârşit Se va iuți, nici în veac Se va mânia.
Nu după păcatele noastre S’a purtat cu noi, nici după fără-de-legile noastre ne-a răsplătit,
ci după cât e cerul de’nalt de la pământ, într’atât Şi-a întărit Domnul mila spre cei ce se tem de El;
Pe cât de departe sunt răsăriturile de apusuri, într’atât a’ndepărtat El de la noi fără-de-legile noastre;
în ce chip îi miluieşte tatăl pe fii, aşa i-a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
că El ne-a cunoscut alcătuirea, adusu-Şi-a aminte că țărână suntem.
OMUL: CA IARBA SUNT ZILELE LUI; CA FLOAREA CÂMPULUI, AŞA VA ÎNFLORI;
CĂ ADIERE A TRECUT PRIN EL, ŞI EL NU VA MAI fi, ŞI NICI LOCUL NU I SE VA MAI CUNOAŞTE.
Dar mila Domnului e din veac în veac spre cei ce se tem de El,
şi dreptatea Lui peste fiii fiilor, spre cei care-I păzesc legământul şi-şi aduc aminte să-I plinească poruncile.
Domnul în cer Şi-a pregătit tronul, iar împărăția Lui pe toți îi stăpâneşte.
Binecuvântați pe Domnul, voi, toți îngerii Lui, cei puternici în tărie, care-I pliniți cuvântul şi auziți glasul cuvintelor Lui;
binecuvântați pe Domnul, voi, toate puterile Lui, slujitorii Lui care faceți voia Lui;
binecuvântați pe Domnul, voi, toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui; binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

PSALMUL 103

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În mărturisire şi’n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu,
Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie, Cel ce întinzi cerul ca pe un cort
şi-i acoperi cu ape înălțimile şi norii îi pui să-i facă urcuşul. Cel ce umblă pe aripile vânturilor;
Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri şi pară de foc pe slujitorii Săi;
Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui, că’n veacul veacului el nu se va abate.
Adâncul ca o mantie Îi este’mbrăcămintea, peste munți vor sta ape;
de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
Munți se urcă şi văi se coboară acolo’n locul unde le-ai întemeiat;
hotar ai pus pe care nu-l vor trece şi nici se vor întoarce să acopere pământul.
El în văi trimite izvoare, ape vor trece prin mijlocul munților;
din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli;
păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le, din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce munții îi adapă din înălțimile Sale, din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce face să răsară iarbă pentru vite şi verdeață spre slujirea oamenilor,
şi vinul ce veseleşte inima omului; să-i facă fața veselă cu untdelemn şi cu pâinea care-ntăreşte inima omului.
Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit;
în ei îşi vor face păsările cuib, locaşul cocostârcului fiind deasupra lor.
Munții cei înalți scăpare pentru cerbi, iar pentru iepuri, stâncile.
El a făcut luna spre măsurarea vremilor; soarele şi-a cunoscut apusul său,
pus-ai întuneric şi s’a făcut noapte când toate fiarele pădurii vor ieşi;
pui de lei răcnind să-şi prindă prada şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea.
Dar soarele a răsărit şi ei s’au adunat şi în culcuşurile lor s’or odihni;
iar omul va ieşi la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate’ntru înțelepciune le-ai făcut; umplutu-s’a pământul de zidirea Ta.
Marea aceasta este mare şi largă; acolo’n ea se află târâtoare nenumărate, vietăți mici de-a valma cu cele mari;
acolo pe ea străbat corăbii; acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ți faci din el o joacă.
Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme potrivită;
dacă le-o vei da, o vor aduna; dacă mâna Tu Ți-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate;
dacă Tu Îți vei întoarce fața, ele se vor tulbura; dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi şi în țărâna lor se vor întoarce;
iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi şi fața pământului o vei înnoi.
Fie slava Domnului în veci; veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale;
Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure, Cel ce munții îi atinge şi ei fumegă.
Cânta-voi Domnului de-a lungul vieții mele, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi.
Dulci să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli’ntru Domnul.
Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie! Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!

PSALMUL 104

Mărturisiți-vă Domnului şi chemați-I numele, vestiți între neamuri lucrurile Lui.
Cântați-I şi lăudați-L, povestiți toate minunile Sale!
Lăudați-vă întru numele Său cel sfânt, veselească-se inima celor ce-L caută pe Domnul;
căutați-L pe Domnul şi vă întăriţi, pururea căutați-I fața.
Aduceți-vă aminte de minunile Lui, pe care El le-a făcut, de semnele Lui şi de judecățile gurii Sale.
Voi sunteți seminția lui Avraam, robii Săi, voi, fiii lui Iacob, aleşii Săi.
El este Domnul, Dumnezeul nostru, judecățile Lui sunt în tot pământul.
El pururea Şi-a amintit de legământul Său, de cuvântul pe care l-a poruncit într’o mie de generații,
pe care l-a încheiat cu Avraam, şi de jurământul Său către Isaac.
El i l-a pus lui Iacob spre poruncă şi lui Israel spre legătură veşnică,
zicând: ,,ție îți voi da pământul Canaanului, partea moştenirii tale”.
Când ei erau puțini la număr, foarte puțini şi străini într’însul
şi au trecut de la un neam la altul şi de la un regat la un alt popor,
El nimănui nu i-a îngăduit să le facă nedreptate şi de dragul lor a certat regi:
,,Nu vă atingeți de unşii Mei şi profeților Mei să nu le faceți rău!”
Şi a chemat foamete pe pământ, paiul pâinii l-a fărâmat;
înaintea lor a trimis un om: Iosif a fost vândut ca sclav.
Picioarele i le-au umilit în obezi, viața lui a trecut prin cătuşe
până ce cuvântul său a răzbătut în afară, Rostirea Domnului l-a trecut prin lamură,
regele a trimis şi l-a dezlegat pe el, mai-marele poporului şi liber l-a lăsat;
stăpân al casei sale l-a pus şi căpetenie peste toată strânsura lui,
ca să-i învețe pe mai-marii săi ca şi pe sine şi pe bătrânii lui să-i deprindă cu înțelepciunea.
Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin în țara lui Ham.
Şi El l-a înmulțit foarte pe poporul Său şi l-a făcut mai puternic decât vrăjmaşii lui;
inima acestora le-a întors-o ca să-I urască poporul, să se poarte cu vicleşug împotriva robilor Săi.
El l-a trimis pe Moise, robul Său, şi pe Aaron, pe care Şi l-a ales;
pus-a’ntru ei cuvintele semnelor Lui şi pe ale minunilor Lui în țara lui Ham.
Întuneric a trimis şi’ntunecare s’a făcut, căci ei amarnici erau împotriva cuvintelor Lui;
apele lor în sânge le-a prefăcut şi le-a omorât peştii;
pământul lor a puit broaşte în chiar cămările de taină ale regilor lor;
El a grăit, şi tăuni au năvălit şi puzderie de muşte’n toate hotarele lor;
şi grindină le-a pus în ploaie şi pară de foc în pământ;
şi le-a bătut viile şi smochinii şi le-a rupt copacii toți ai hotarelor lor.
El a grăit, şi lăcustă a năvălit şi omidă, toate fără număr,
şi au mâncat toată iarba’n țara lor şi tot rodul l-au mâncat de pe pământul lor.
Şi El i-a lovit pe toți întâi-născuții din țara lor, pârga tuturor sârguințelor lor.
Iar pe ei i-a scos afară cu argint şi aur şi’n neamurile lor nu era nimeni bolnav.
De ieşirea lor s’a veselit Egiptul, căci frica de ei căzuse asupră-le.
Un nor a întins deasupra lor să-i acopere şi foc le-a dăruit să-i lumineze noaptea.
Ei au cerut, şi prepelițe au venit, şi El cu pâine din cer i-a săturat;
a despicat o stâncă şi au curs ape, în pământ fără de apă râuri au alergat.
Că Şi-a adus aminte de cuvântul Său cel sfânt pe care i-l spusese lui Avraam, robul Său,
şi întru bucurie Şi-a scos poporul şi întru veselie pe cei aleşi ai Săi.
Şi le-a dat lor țările păgânilor, iar ei ostenelile popoarelor le-au moştenit,
ca să-I păzească dreptățile şi legea să I-o urmeze.

●●●

DUPĂ a XIV-a CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Ca păcătoasa cad înaintea Ta, ca să dobândesc iertare şi, în loc de mir, îţi aduc lacrimi din inimă, ca să mă miluieşti ca pe aceea, Mântuitorule, şi să-mi dai iertare păcatelor, căci şi eu, ca şi dânsa, strig către Tine: izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.

Slavă...

De ce nu-ţi aduci aminte de moarte, suflete al meu?

De ce nu te întorci de acum la îndreptare, mai înainte până ce nu sună trâmbiţa de judecată?

Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăinţă.

Adu-ţi aminte de vameşul şi de femeia cea păcătoasă, care strigau: greşit-am, Doamne! Miluieşte-mă!

Şi acum...

Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai întrecut cu Naşterea Ta puterile cereşti, neîncetat te mărim pe tine, cei ce prin tine ne îmbogăţim în Dumnezeu.

Doamne, miluieşte! (de 40 de ori)

Îţi mulţumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru binele vieţii noastre.

Că ne-ai odihnit în partea de noapte ce a trecut şi ne-ai pus la închinarea cinstitului şi slăvitului Tău Nume.

Pentru aceasta, Te rugăm, Doamne, dă-ne dar şi putere să ne învrednicim a-Ţi cânta Ţie cu înţelegere, a ne ruga de-a pururea şi totdeauna a cânta la Tine, Mântuitorule şi Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică şi cu cutremur la mântuirea noastră.

Ascultă-ne dar, Îndurate, şi ne miluieşte pe noi!

Zdrobeşte sub picioarele noastre pe vrăjmaşii noştri nevăzuţi şi războinici!

Primeşte mulţumirile noastre cele după putere!

Dă-ne dar şi putere să ne deschidem gurile noastre şi ne învaţă îndreptările Tale, că nu ştim să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povăţui Tu, cu Duhul Tău cel Sfânt.

Şi orice am greşit până întru acest ceas, cu cuvântul sau cu lucru sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, lasă, curăţă şi iartă, Doamne, că de Te vei uita la fără-de-legi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi?

Că numai Tu singur eşti sfânt, ajutorul puternic şi sprijinitorul vieţii noastre, şi pe Tine Te binecuvântăm întru toţii vecii.

Amin.