CATISMA XV-a la Ortodox.ro

CATISMA XV-a - PSALMII: 105-108

Vezi Ghighiu

PSALMUL 105

Mărturisiți-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui!
Cine va spune puternicele fapte ale Domnului, cine va face ca toate laudele Lui să fie auzite?
Fericiți cei ce păzesc judecata şi fac dreptate fără’ncetare.
Adu-Ți aminte de noi, Doamne, întru bunăvoința Ta față de poporul Tău; cercetează-ne cu mântuirea Ta,
pentru ca s’o vedem în bunătăţile aleşilor Tăi, să ne veselim întru veselia neamului Tău, să ne lăudăm cu moştenirea Ta.
Păcătuit-am împreună cu părinții noştri, nelegiuire şi nedreptate am făcut.
Părinții noştri în Egipt n’au înțeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s’au suit la Marea Roşie.
Iar El i-a mântuit de dragul numelui Său, să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere.
Şi a certat Marea Roşie şi a secat-o şi prin adâncuri i-a călăuzit ca prin pustie;
El i-a scăpat din mâna celor ce-i urau şi din mâna vrăjmaşului i-a izbăvit;
asupritorii au fost acoperiți de ape, că n’a rămas nici unul.
Iar ei au dat crezare cuvintelor Lui şi I-au cântat lauda.
S’au pripit, au uitat de lucrurile Lui, sfatul nu I L-au aşteptat;
cu poftă au poftit în pustie şi’n loc fără de apă L-au pus pe Dumnezeu la’ncercare.
El le-a plinit cererea şi saț a pus în sufletele lor.
Iar ei l-au mâniat pe Moise’n tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului;
deschisu-s’a pământul şi l-a înghițit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron;
şi foc s’a aprins în adunarea lor, văpaie i-a ars pe păcătoşi.
Iar în Horeb au făcut un vițel şi s’au închinat la chip cioplit;
şi slava Lui au schimbat-o în asemănarea unui vițel ce mănâncă iarbă.
Şi L-au uitat pe Dumnezeu Care-i scăpase, Cel ce lucruri mari făcuse în Egipt,
minunate lucruri în țara lui Ham, înfricoşătoare la Marea Roşie.
Iar El a zis, şi i-ar fi dat pierzării, dacă Moise, alesul Său, nu I-ar fi stat cu zdrobire’nainte, ca să-I întoarcă mânia şi să nu-i nimicească.
La țara cea dorită ei se gândeau cu dispreț, cuvântului Său nu i-au dat crezare
şi cârteau în corturile lor şi de glasul Domnului n’au ascultat.
El mâna Şi-a ridicat-o împotriva lor, ca să-i doboare’n pustie,
seminția să le-o doboare printre neamuri şi prin ținuturi să-i risipească.
Ei s’au închinat lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morților;
iar pe El L-au întărâtat cu scornirile lor şi nimicirea între ei a sporit.
Atunci a stătut înainte Finees şi a făcut ispăşire şi plaga a încetat;
şi i s’a socotit lui ca dreptate din neam în neam, până’n veac.
Apoi L-au mâniat la Apa Certării şi Moise a’ndurat necaz de dragul lor,
că ei îi amărâseră duhul, iar el a rostit judecăți cu buzele sale.
Ei nu i-au nimicit pe păgânii despre care le vorbise Domnul,
ci s’au amestecat cu păgânii şi s’au deprins cu lucrurile lor
şi au slujit chipurilor lor celor cioplite şi piatră de poticnire li s’a făcut aceasta;
pe fiii lor şi pe fiicele lor le-au jertfit demonilor
şi sânge nevinovat au vărsat, sângele fiilor şi fiicelor lor pe care i-au jertfit chipurilor cioplite ale Canaanului; şi s’a înecat pământul în sânge de omor
şi pângărit a fost în faptele lor, iar ei s’au desfrânat întru scornirile lor.
Şi S’a aprins Domnul cu mânie împotriva poporului Său şi iată că Şi-a urât moştenirea.
Şi i-a dat pe ei în mâinile păgânilor şi cei care-i urau le-au devenit stăpâni;
vrăjmaşii lor i-au asuprit şi umiliți erau sub mâinile acestora.
De multe ori i-a izbăvit, dar ei L-au amărât cu sfatul lor şi umiliți au fost în fără-de-legile lor.
Dar i-a văzut când erau în necaz, le-a auzit rugăciunea
şi Şi-a adus aminte de legământul Său şi I-a părut rău, după mulţimea milei Sale,
şi a făcut ca ei să afle milă în ochii tuturor celor ce-i robiseră.
Mântuieşte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună de printre neamuri, ca să putem mărturisi numele Tău cel sfânt şi să ne fălim întru lauda Ta!
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până’n veac!; şi tot poporul să zică: Amin! Amin!

PSALMUL 106

Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui!
S’o spună cei ce-au fost izbăviți de Domnul, cei pe care El i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
Din țări i-a adunat, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la mare.
Ei au rătăcit prin pustie, în pământ fără de apă, fără să afle vreo cale spre cetate de locuit.
Flămânzind şi însetând, sufletul în ei li se sfârşea.
Şi în necazul lor au strigat către Domnul, iar El i-a scăpat din nevoile lor
şi i-a călăuzit pe calea cea dreaptă, aşa ca ei să poată merge spre o cetate de locuit.
Să-I dăm Domnului mulțumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,
că suflet însetat a săturat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
Cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morții, ferecați în sărăcie şi fier,
fiindcă amarnici se făcuseră împotriva spuselor lui Dumnezeu şi mâniaseră sfatul Celui-Prea-Înalt,
da, în muncă grea li se înjosise inima, slăbeau şi nu era cine să-i ajute,
în necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor
şi i-a scos din întuneric şi din umbra morții şi legăturile lor le-a rupt în bucăți.
Să-I dea ei Domnului mulțumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor,
că porți de aramă a sfărâmat şi zăvoare de fier a rupt.
El i-a ajutat să iasă din calea fără-de-legii lor, că pentru fără-de-legile lor fuseseră umiliți;
sufletul lor a urât orice fel de mâncare şi s’au apropiat pân’la porțile morții;
şi’n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a mântuit din nevoile lor;
L-a trimis pe Cuvântul Său şi El i-a vindecat şi i-a izbăvit din stricăciunile lor.
Să-I dea ei Domnului mulțumire pentru milele Sale şi pentru minunile Sale spre fiii oamenilor
şi jertfă de laudă să-I jertfească şi’ntru bucurie să vestească lucrurile Sale.
Cei ce se coboară la mare în corăbii făcându-şi lucrarea lor în ape multe,
aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc;
El a zis, şi vânt de furtună s’a stârnit şi valurile mării s’au înălțat;
pân’la ceruri se urcă şi până’n adâncuri se coboară, iar sufletul lor în tot ce e mai rău li se topea;
tulburați erau şi se clătinau ca omul când e beat şi toată înțelepciunea le-a fost înghițită.
Şi’n necazul lor au strigat către Domnul şi El i-a scos din necazurile lor;
El i-a poruncit furtunii, şi ea s’a făcut adiere şi valurile ei au tăcut;
şi ei s’au veselit că se alinaseră, iar El i-a călăuzit la limanul vrerii Sale.
Să-I dea ei Domnului mulțumire pentru milele Sale, pentru minunile Sale spre fiii oamenilor;
să-L înalțe în adunarea poporului, în scaunul bătrânilor să-L laude.
El a prefăcut râuri în albii pustii, curgeri de ape, în pământ însetat,
pământ roditor, în sărătură, din pricina răutăţii celor ce locuiesc pe el.
El a prefăcut un pustiu în iezere de apă, şi pământ scorojit, în curgeri de ape,
şi i-a aşezat acolo pe cei flămânzi; iar ei au întemeiat cetăți de locuit
şi au semănat țarine şi au sădit vii şi au făcut roadă de sămânță.
Iar El i-a binecuvântat, şi ei s’au înmulțit foarte şi numărul vitelor lor nu l-a micşorat.
Şi ei din nou au fost împuținați şi încovoiați de necazuri, rele şi dureri.
Dispreț au revărsat asupra mai-marilor lor, iar El i-a făcut să rătăcească în pământ neumblat, unde nu-i nici o cărare.
Dar pe cel sărac l-a ajutat să iasă din sărăcie şi familia i-a făcut-o cât o turmă.
Vedea-vor drepții şi se vor veseli şi toată fără-de-legea îşi va astupa gura.
Cine este oare înțelept şi va păzi aceste lucruri şi va pricepe milele Domnului?

PSALMUL 107

Gata este inima mea, Dumnezeule, gata-mi este inima; întru slava mea cânta-voi şi-Ți voi aduce laudă.
Deşteptați-vă, voi, psaltire şi alăută!; în zori mă voi trezi.
Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne, Ție Îți voi cânta între neamuri,
că mare e mila Ta, deasupra cerurilor, şi pân’la nori e adevărul Tău.
Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta.
Pentru ca ei, cei iubiți ai Tăi, să se izbăvească, mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi!
Grăit-a Dumnezeu în locul Său cel sfânt: ,,Mă voi înălța şi voi împărți Sichemul şi Valea Corturilor o voi măsura;
al Meu este Galaadul, al Meu este Manase, Efraim e ocrotitorul capului Meu, Iuda e regele Meu; Moab, vas al nădejdii Mele,
peste Idumeea Îmi voi întinde sandala, Mie Mi s’au supus triburile străine.”
Cine mă va aduce în cetatea întărită? Cine mă va călăuzi până la Idumeea?
Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat? Oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
Dă-ne ajutor ca să ieşim din necaz, că deşartă e mântuirea ce vine de la om.
Întru Dumnezeu vom face fapte puternice şi El îi va nimici pe vrăjmaşii noştri.

PSALMUL 108

Dumnezeule, lauda mea să n’o ții sub tăcere,
că gura păcătosului şi gura vicleanului s’au deschis împotrivă-mi; cu limbă vicleană au grăit împotrivă-mi
şi cu vorbe de ură m’au împresurat şi fără pricină s’au războit cu mine;
în loc să mă iubească mă cleveteau, iar eu mă rugam;
în locul binelui m’au răsplătit cu rău şi cu ură, în locul iubirii mele.
Pune peste el un păcătos deasupră-i, şi diavolul să stea de-a dreapta lui;
când e judecat, să iasă osândit, iar rugăciunea lui prefacă-se’n păcat.
Puține să-i fie zilele, iar dregătoria lui s’o ia altul;
copiii să-i ajungă orfani şi femeia lui, văduvă;
copiii lui să rătăcească fără nici un adăpost şi să cerşească, alungați din vatra caselor lor.
Cămătarul să-i scotocească prin tot ce are, străinii să-i jefuiască ostenelile;
să nu aibă cine să-l ocrotească şi nici să-i miluiască pe copiii lui rămaşi fără tată;
copiii lui să fie dați pierzării, iar numele său într’un singur neam să se stingă;
fie fără-de-legea părinților lui pomenită’n fața Domnului, iar păcatul maicii lui să nu se stingă.
Fie ei de-a pururi înaintea Domnului şi piară-le amintirea de pe pământ,
că nu şi-au amintit să facă milă şi l-au asuprit pe cel sărac şi pe cel sărman şi pe cel cu inima umilă, ca să-l poată ucide.
Că a iubit blestemul, şi va veni asupră-i; şi n’a vrut binecuvântarea, şi va fugi de la el.
Cu blestemul s’a îmbrăcat precum cu o haină, ca apa i-a intrat în măruntaie şi ca uleiul, în oase;
fie-i ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
Aceasta-i ceea ce face Domnul cu cei ce mă defaimă şi cu cei ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
Dar Tu, Doamne, Doamne, de dragul numelui Tău fă milă cu mine, că bună e mila Ta.
Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima în lăuntrul meu s’a tulburat.
Ca o umbră când se’nclină mă petrec, ca lăcustele mă scutur;
genunchii mei au slăbit de post, carnea mi s’a ponosit de dorul uleiului.
Iar eu le-am devenit lor ocară, m’au văzut, şi capetele şi le-au clătinat.
Ajută-mă, Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă după mila Ta
şi să cunoască ei că aceasta-i mâna Ta şi că Tu, Doamne, ai făcut-o.
Ei vor blestema, Tu vei binecuvânta; să se ruşineze cei ce se ridică împotrivă-mi, iar robul Tău să se veselească.
Cei ce mă clevetesc îmbrace-se cu ocară şi-n ruşinarea lor ca într’un țol să se’nvelească.
Cu gura mea Îl voi mărturisi foarte pe Domnul şi’n mijlocul multora Îl voi lăuda,
că El a stat de-a dreapta săracului ca să-mi mântuiască sufletul de cei ce mă prigonesc.

●●●

DUPĂ A CINSPREZECEA CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Cât de mare e noianul greşalelor mele, Mântuitorule, şi mă afund cumplit în păcatele mele. Dă-mi mâna ca lui Petru, Doamne, şi mă mântuieşte!

Slavă...

Pentru gânduri şi fapte rele am fost osândit, Mântuitorule!

Dăruieşte-mi gând de pocăinţă, Dumnezeule, ca să strig: miluieşte-mă, Bunule şi Făcătorule de bine şi mă mântuieşte!

Şi acum...

Fecioară de Dumnezeu fericită şi cu totul nevinovată, curăţeşte-mă pe mine, ticălosul, care sunt întinat şi pângărit de faptele mele cele rele şi de gândurile spurcate, Maică Preacurată, Preacinstită şi cu totul sfântă şi pururea Fecioară!

Doamne miluieşte! (de 40 de ori)

Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Tu eşti ajutorul meu şi în mâinile Tale sunt, ajută-mi şi nu mă lăsa să-Ţi greşesc, că sunt rătăcit!

Nu mă lăsa să umblu după voia trupului meu şi nu trece cu vedrea, că sunt bolnav, Doamne!

Tu cunoşti ce-mi este de folos.

Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele!

Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit!

Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu!

Vindecă-mi sufletul, căci am greşit Ţie.

Mântuieşte-mă, pentru mila Ta, căci înaintea Ta sunt toţi cei ce au necaz pe mine!

Altă scăpare nu am, Doamne, fără numai pe Tine!

Să se ruşineze, dar, toţi cei ce se scoală asupra mea şi cei ce caută sufletul meu ca să-l piardă!

Că numai Tu singur eşti puternic, Doamne întru toate, şi a Ta este slava, în vecii vecilor.

Amin.