CATISMA XVII-a Calendarul cu sfinți de astăzi, joi 18 iunie 2026

PSALMUL 118

1. Fericiți cei fără prihană în cale, cei ce umblă în legea Domnului!
2. Fericiți cei ce caută să-I afle mărturiile; cu toată inima Îl vor căuta.
3. Fiindcă cei ce lucrează fără-de-legea n’au umblat în căile Sale.
4. Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit pentru ca noi să le păzim foarte.
5. O, de s’ar face căile mele drepte spre paza dreptăților Tale!
6. Atunci de-abia nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7. Ție mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii când voi fi învățat judecățile dreptăţii Tale.
8. Îndreptările Tale le voi păzi. Nu mă părăsi în cele din urmă !
9. Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?: prin păzirea cuvintelor Tale.
10. Eu cu toată inima Te-am căutat, să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11. Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă, ca nu cumva să păcătuiesc față de Tine.
12. Binecuvântat eşti Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
13. Cu buzele mele am vestit toate judecățile gurii Tale.
14. În calea mărturiilor Tale m’am desfătat tot atât de mult cât în toată bogăţia.
15. La poruncile Tale voi gândi şi căile Tale le voi înțelege;
16. la îndreptările Tale voi cugeta, cuvintele Tale nu le voi da uitării.
17. Dă-i răsplată robului Tău, viază-mă şi-Ți voi păzi cuvintele.
18. Ia-mi vălul de pe ochi şi voi înțelege minunatele lucruri din legea Ta.
19. Străin sunt eu pe pământ, poruncile Tale nu mi le ascunde.
20. Sufletul meu de-a pururi a tânjit să dorească judecățile Tale.
21. Tu i-ai certat pe cei mândri; blestemați sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22. Despresoară-mă de ocară şi defăimare, că mărturiile Tale le-am păzit;
23. fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi, dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;
24. fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.
25. Sufletul mi s’a lipit de pământ; viază-mă, după cuvântul Tău.
26. Eu mi-am vestit căile, Tu m’ai auzit, învață-mă îndreptările Tale.
27. Fă-mă să înțeleg calea îndreptărilor Tale şi la minunile Tale voi cugeta.
28. Sufletul meu a dormitat de mâhnire, întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29. Calea nedreptății îndepărteaz-o de mine şi cu legea Ta miluieşte-mă.
30. Eu calea adevărului am ales-o, judecățile Tale nu le-am uitat.
31. De mărturiile Tale, Doamne, m’am lipit, Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine.
32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când Tu inima mi-ai lărgit-o.
33. Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale, şi ne’ncetat o voi păzi.
34. Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta şi cu toată inima mea o voi păzi.
35. Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta-i ceea ce mi-am vrut.
36. Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale, iar nu spre lăcomie.
37. Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38. Pune-i robului Tău în față cuvântul Tău întru teama de Tine.
39. Îndepărtează-mi ocara de care m’am temut, căci bune sunt judecățile Tale.
40. Iată, am tânjit după poruncile Tale, viază-mă întru dreptatea Ta.
41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42. şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43. Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului, că în judecățile Tale am nădăjduit.
44. Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi, în veac şi în veacul veacului.
45. În largul meu am umblat căutând să-Ți aflu poruncile.
46. În fața regilor am vorbit despre mărturiile Tale şi nu m’am ruşinat.
47. Şi la poruncile Tale am cugetat, că le-am iubit foarte.
48. Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.
49. Adu-Ți aminte de cuvântul Tău către robul Tău, întru care m’ai făcut să nădăjduiesc.
50. Aceasta m’a mângâiat întru smerenia mea, că rostirea Ta m’a păzit în viață.
51. Cei mândri s’au nelegiuit peste măsură, dar eu de la legea Ta nu m’am abătut.
52. Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale cele de demult, Doamne, şi m’am alinat.
53. Mâhnire m’a cuprins din pricina păcătoşilor care părăsesc legea Ta.
54. Îndreptările Tale erau cântecele mele în locu’n care pribegeam.
55. Noaptea mi-am adus aminte, Doamne, de numele Tău, şi legea Ta am păzit-o.
56. Aceasta s’a petrecut cu mine, că am căutat să aflu îndreptările Tale.
57. Tu eşti partea mea, Doamne, eu am zis că se cade să-Ți păzesc legea.
58. Feţei Tale m’am rugat cu toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59. La căile Tale am cugetat, picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale.
60. Gata m’am făcut, şi nu m’am tulburat că trebuie să-Ți păzesc poruncile.
61. Funiile păcătoşilor s’au încâlcit împrejuru-mi, dar eu legea Ta n’am uitat-o.
62. La miezul nopții m’am sculat ca să-Ți aduc laudă pentru judecățile dreptăţii Tale.
63. Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine şi poruncile Tale le păzesc.
64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul, învață-mă îndreptările Tale.
65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66. Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învață-mă, că în poruncile Tale am crezut.
67. Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit; de aceea Ți-am păzit cuvântul.
68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta învață-mă îndreptările Tale.
69. Nedreptatea celor mândri s’a înmulțit împotrivă-mi, dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70. Inima lor s’a închegat ca laptele, dar eu întru legea Ta am cugetat.
71. Bine-mi este mie că m’ai smerit, ca să pot învăța îndreptările Tale.
72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de aur şi argint.
73. Mâinile Tale m’au făcut şi m’au zidit, înțelepțeşte-mă şi mă voi învăța poruncile Tale.
74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că eu în cuvintele Tale am nădăjduit.
75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecățile Tale şi că întru adevăr m’ai smerit.
76. Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere, după spusa Ta către robul Tău.
77. Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi, că legea Ta e cugetarea mea.
78. Să se ruşineze cei mândri, că’ntru nedreptate m’au nedreptățit, eu însă la poruncile Tale voi cugeta.
79. Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80. Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale, ca nu cumva să fiu ruşinat.
81. Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82. Ochii mi s’au sleit de dorul cuvântului Tău, zicând: ,,Când mă vei alina?”
83. Că m’am făcut ca un burduf de piele’n brumă, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84. Câte sunt zilele robului Tău?; când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?
85. Nelegiuiții mi-au spus o puzderie de vorbe, dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m’au prigonit, ajută-mă!
87. Puțin a fost de nu m’au terminat la pământ, dar eu nu Ți-am părăsit poruncile.
88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale.
89. În veşnicie, Doamne, Cuvântul Tău rămâne în cer.
90. În neam şi în neam e adevărul Tău; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne.
91. Prin rânduiala Ta rămâne ziua, că toate lucrurile sunt Ție slujitoare.
92. Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare, atunci aş fi pierit în umilinţa mea.
93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într’însele m’ai viat, Doamne.
94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale le-am căutat.
95. Păcătoşii m’au aşteptat să mă dea pierzării, dar eu am înțeles mărturiile Tale.
96. Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul, porunca Ta hotărnicie n’are.
97. O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!; ea e gândul meu de-a lungu’ntregii zile.
98. Tu pe deasupra duşmanilor mei m’ai înțelepțit cu poruncile Tale, că ele ale mele sunt în veac.
99. Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere, că mărturiile Tale sunt cugetarea mea.
100. Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere, că poruncile Tale le-am căutat.
101. Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele, ca să pot eu păzi cuvintele Tale.
102. De la judecățile Tale nu m’am abătut, că Tu mi-ai pus o lege.
103. Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!, mai dulci sunt decât mierea’n gura mea.
104. Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere, de aceea urât-am toată calea nedreptății.
105. Făclie picioarelor mele este legea Ta, şi lumină cărărilor mele.
106. Juratu-m’am şi am hotărât să păzesc judecățile dreptăţii Tale.
107. Umilit am fost peste măsură; viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău.
108. Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi învață-mă judecățile Tale.
109. Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale şi legea Ta n’am uitat-o.
110. Păcătoşii mi-au întins o cursă, dar eu de poruncile Tale nu m’am rătăcit.
111. Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci, că ele sunt bucuria inimii mele.
112. Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale, pentru ca’n veci să-mi fie răsplătire.
113. Pe călcătorii de lege i-am urât, dar legea Ta am iubit-o.
114. Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115. Îndepărtați-vă de mine, voi, făcătorii de rele, şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116. Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău şi viază-mă, şi de la aşteptarea mea să nu mă’ndepărtezi în ruşine.
117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale.
118. De nimic i-ai făcut pe toți cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor lăuntric.
119. Călcători de lege i-am socotit pe toți păcătoşii pământului; de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale.
120. Țintuieşte-mi trupul cu frica de Tine, că de judecățile Tale m’am temut.
121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptățesc.
122. Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate; cei mândri să nu mă năpăstuiască.
123. Ochii mi s’au sleit de dorul mântuirii Tale şi de dorul cuvântului dreptății Tale.
124. Fă cu robul Tău după mila Ta şi învață-mă îndreptările Tale.
125. Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126. Vremea este a lucra pentru Domnul, că ei au risipit legea Ta.
127. De aceea Ți-am iubit poruncile mai mult decât aurul şi topazul.
128. De aceea m’am îndreptat spre toate poruncile Tale şi toată calea cea strâmbă am urât-o.
129. Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le-a cercetat.
130. Dezvăluirea cuvintelor Tale va face lumină, şi pricepere le va da pruncilor.
131. Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într’însa, că după poruncile Tale am tânjit.
132. Caută spre mine şi mă miluieşte după judecata celor ce iubesc Numele Tău.
133. Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău şi nici o fără-de-lege să nu mă stăpânească.
134. Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135. Fața Ta arat-o peste robul Tău şi învață-mă poruncile Tale.
136. Din ochii mei curs-au izvoare de apă, fiindcă eu legea Ta n’am păzit-o.
137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecățile Tale.
138. Mărturiile Tale le-ai poruncit cu’ntreaga dreptate şi cu’ntreg adevărul.
139. Râvna pentru Tine m’a mistuit, că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale.
140. Lămurită’n foc este spusa Ta foarte, şi robul Tău a iubit-o.
141. Tânăr sunt eu şi socotit de nimic, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi adevăr e legea Ta.
143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine; poruncile Tale sunt cugetarea mea.
144. Drepte sunt în veci mărturiile Tale; dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.
145. Strigat-am din toată inima mea: "Auzi-mă, Doamne!; îndreptările Tale voi căuta să le aflu”.
146. Strigat-am către Tine: "Mântuiește-mă şi voi păzi mărturiile Tale!”
147. În puterea nopții m’am sculat şi am strigat, în cuvintele Tale am nădăjduit.
148. Ochii mi s’au trezit înaintea zorilor ca să cuget la cuvintele Tale.
149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta viază-mă.
150. Cei ce întru fără-de-lege mă prigonesc s’au apropiat, dar de legea Ta s’au îndepărtat.
151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevăr.
152. Dintru’nceput am cunoscut din mărturiile Tale că pentru veci le-ai întemeiat.
153. Vezi-mi smerenia şi scapă-mă, că legea Ta n’am uitat-o.
154. Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte; de dragul cuvântului Tău viază-mă.
155. Departe de păcătoşi e mântuirea, că ei nu Ți-au căutat îndreptările.
156. Multe sunt îndurările Tale, Doamne; după judecata Ta viază-mă.
157. Mulți sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar eu de la mărturiile Tale nu m’am abătut.
158. Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuți, fiindcă spusele Tale nu le-au păzit.
159. Iată, vezi că Ți-am iubit poruncile; Doamne, întru mila Ta viază-mă.
160. Adevăr este începutul cuvintelor Tale şi toate judecățile dreptății Tale vor dăinui în veci.
161. Fără pricină m’au prigonit puternicii zilei şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s’a înfricoşat.
162. Bucura-mă-voi întru spusele Tale ca unul ce-a dat peste pradă multă.
163. Urât-am nedreptatea şi am disprețuit-o, dar legea Ta am iubit-o.
164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecățile dreptății Tale.
165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi cărora nu le e piatră de poticnire.
166. Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne, şi poruncile Tale le-am iubit.
167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168. Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169. Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne, după spusa Ta dă-mi mie pricepere.
170. Să intre cererea mea în fața Ta; după spusa Ta, izbăveşte-mă.
171. Buzele mele să reverse laudă când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.
172. Rosti-va limba mea spusele Tale, fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte.
173. Fie-mi spre mântuire mâna Ta, că eu poruncile Tale le-am ales.
174. Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta îmi este cugetare.
175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecățile Tale îmi vor ajuta.
176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

●●●

DUPĂ a XVII-a CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca şi fiul cel pierdut! Dar primeşte-mă, Părinte, pe mine, cel ce mă pocăiesc şi mă miluieşte!

Slavă...

Cu glasul vameşului strig Ţie, Mântuitorule: milostiv fii mie ca şi aceluia şi mă miluieşte, Dumnezeule!

Şi acum...

Născătoare de Dumnezeu, să nu mă treci cu vederea pe mine, cel ce am trebuinţă de ajutorul Tău, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu: miluieşte-mă!

Doamne, miluieşte! (de 40 de ori)

Stăpâne Doamne, Atotputernice şi Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ şi l-ai arătat după chipul şi asemănarea Ta, ca şi prin el să se slăvească pe pământ marea cuviinţă a Numelui Tău, şi pe care, fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l-ai zidit iarăşi, a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău şi l-ai suit la ceruri. Îţi mulţumesc că ai înmulţit spre mine slava Ta şi nu m-ai dat vrăjmaşilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m-ai lăsat să pier întru fără-de-legile mele.

Deci acum, mult Milostive şi Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, ci aştepţi întoarcerea lui, ca să-l primeşti; Cel ce ridici pe oamenii cei căzuţi şi tămăduieşti pe cei zdrobiţi, întoarce-mă şi pe mine la pocăinţă şi căzut fiind, mă ridică, şi zdrobit fiind, mă vindecă! Adu-Ţi aminte de îndurările Tale şi de bunătatea Ta cea veşnică şi nemărginită şi uită fără-de-legile mele cele nenumărate pe care le-am săvârşit cu cuvântul şi cu fapta şi cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele şi-mi dă lacrimi de umilinţă pentru curăţirea întinăciunii cugetului meu!

Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostiveşte-Te, îndură-Te, şi izbăveşte ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc întru mine! Să nu mai bântuiască păcatul şi diavolul cel vrăjmaş să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpeşte-mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui şi împărăţeşte Tu întru mine, Bunule şi Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să vieţuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate, dă-mi curăţie inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, linişte puterilor mele sufleteşti, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, credinţă nefăţarnică şi înfrânare prea-cuprinzătoare, şi mă umple cu roadele tuturor bunătăţilor cu darul Prea-Sfântului Tău Duh.

Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să-mi răpeşti sufletul neîndreptat şi nepregătit; ci fă-mă desăvârşit cu desăvârşirea Ta şi aşa mă scoate din viaţa aceasta, ca trecând, cu darul Tău, fără de opreală, începătoriile şi stăpâniile întunericului, să văd şi eu frumuseţea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toţi sfinţii Tăi, întru care s-a proslăvit şi s-a cinstit întru tot cinstitul şi de mare cuviinţă Numele Tău, în veci.

Amin.