CATISMA XIX-a - PSALMII: 134-142
Vezi Cozia
PSALMUL 134
- Lăudați numele Domnului, Lăudați-L, voi, slugi, pe Domnul,
- voi, cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
- Lăudați-L pe Domnul, că este bun, cântați numelui Său, că este bun;
- că pe Iacob Şi l-a ales Domnul, pe Israel să-I fie moştenire.
- Că eu am cunoscut că mare este Domnul şi Domnul nostru-i peste toți dumnezeii.
- Pe toate câte Domnul le-a vrut, El le-a şi făcut în cer şi pe pământ, în mări şi’n toate adâncurile;
- nori a ridicat de la marginea pământului, fulgere spre ploaie a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale;
- El i-a lovit pe întâi-născuții Egiptului, de la om pân’la dobitoc;
- semne şi minuni a trimis în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor slugilor lui.
- El a lovit neamuri multe şi regi puternici a ucis:
- pe Sihon, regele Amoreilor, şi pe Og, regele Vasanului, şi toate regatele Canaanului;
- şi pământul lor l-a dat ca moştenire, moştenire lui Israel, poporul Său.
- Doamne, numele Tău rămâne în veac, Doamne, pomenirea Ta este din neam în neam.
- Că Domnul îl va judeca pe poporul Său şi asupra robilor Săi mângâiat va fi.
- Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti:
- gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea,
- urechi au şi nu vor auzi, că’n gura lor suflare nu se află.
- Precum sunt ei să se facă toți cei care-i făuresc şi toți cei ce se încred în ei!
- Voi, casa lui Israel, binecuvântați-L pe Domnul!; voi, casa lui Aaron, binecuvântați-L pe Domnul!;
- voi, casa lui Levi, binecuvântați-L pe Domnul!; voi, cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați-L pe Domnul!
- Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim!
PSALMUL 135
- Mărturisiți-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.
- Mărturisiți-vă Dumnezeului dumnezeilor, că în veac este mila Lui;
- Mărturisiți-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui;
- Celui ce singur a făcut minuni mari, că în veac este mila Lui;
- Celui ce a făcut cerurile cu pricepere, că în veac este mila Lui;
- Celui ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui;
- Celui ce singur a făcut luminători mari, că în veac este mila Lui;
- soarele spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui;
- luna şi stelele spre stăpânirea nopții, că în veac este mila Lui;
- Celui ce a lovit Egiptul cu cei întâi‐născuți ai lor, că în veac este mila Lui;
- şi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui;
- cu mână tare şi cu braț înalt, că în veac este mila Lui;
- Celui ce Marea Roşie a despărțit-o’n părți, că în veac este mila Lui;
- şi l-a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui;
- şi l-a răsturnat pe Faraon şi oastea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui;
- Celui ce Şi-a trecut poporul prin pustie, că în veac este mila Lui. Celui ce a scos apă din stâncă lucie, că în veac este mila Lui.
- Celui ce a bătut regi mari, că în veac este mila Lui;
- Celui ce a ucis regi tari, că în veac este mila Lui;
- pe Sihon, regele Amoreilor, că în veac este mila Lui;
- şi pe Og, regele Vasanului, că în veac este mila Lui;
- şi pământul lor l-a dat ca moştenire, că în veac este mila Lui;
- moştenire lui Israel, robul Său, că în veac este mila Lui;
- Că’ntru smerenia noastră Şi-a amintit Domnul de noi, că în veac este mila Lui;
- şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui;
- Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
- Mărturisiți-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui. Mărturisiți-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui.
PSALMUL 136
- La râurile Babilonului, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion.
- În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele noastre.
- Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare, iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt: "Cântați-ne una din cântările Sionului!”
- Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?...
- De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!;
- lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele!
- Adu-Ți aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului, cei ce ziceau: ,,Goliți-l, goliți-l până’n temelii!”
- O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso, fericit va fi cel ce-ți va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit,
- fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră!
PSALMUL 137
- Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, şi’n fața îngerilor Îți voi cânta, că ai auzit graiurile gurii mele.
- Închina-mă-voi spre locaşul Tău cel sfânt şi numelui Tău mă voi mărturisi pentru mila şi adevărul Tău, că numele cel sfânt Ți l-ai prea-mărit peste tot ceea ce este.
- În orice zi Te voi chema, auzi-mă degrab; spor vei face’n sufletul meu cu puterea ta.
- Pe Tine să Te mărturi-sească, Doamne, toți regii pământului, că au auzit toate cuvintele gurii Tale,
- şi să cânte ei în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
- Că înalt este Domnul, dar spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.
- Chiar dacă eu aş umbla prin miezul necazului, Tu ține-mă’n viață. Mâna Ți-ai întins-o peste mânia vrăjmaşilor mei şi dreapta Ta m’a izbăvit.
- Domnul în locul meu le va răsplăti. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
PSALMUL 138
- Doamne, Tu m’ai pus la încercare şi m’ai cunoscut;
- Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi.
- Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,
- că’n limba mea nu e cuvânt viclean.
- Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m’ai plăsmuit şi mâna Ți-ai pus-o peste mine.
- Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n’o pot atinge.
- De la Duhul Tău, unde mă voi duce?, iar de la fața Ta, unde voi fugi?
- De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de față;
- de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi’n marginile mării mă voi sălăşlui,
- chiar şi acolo mâna Ta mă va’ndruma şi dreapta Ta mă va ține.
- Şi am zis: Da, întunericul mă va copleşi şi’n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină...,
- căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.
- Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m’ai apărat.
- Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
- Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ție nu-Ți sunt ascunse, şi nici fiinţa mea în străfundurile pământului;
- eram în devenire, Tu m’ai văzut întreg; în cartea Ta toți oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei.
- Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s’au făcut stăpânirile.
- Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulți; m’am trezit, şi încă sunt cu Tine.
- O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbați ai vărsării de sânge, îndepărtați-vă de mine,
- că’n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetățile Tale zadarnic le vor lua.
- Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? Oare nu m’am topit eu din pri-cina vrăjmaşilor Tăi?:
- cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit.
- Pune-mă la’ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările
- şi vezi dacă’n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.
PSALMUL 139
- Scapă-mă, Doamne, de omul rău, izbăveşte-mă de bărbatul nedrept,
- de cei ce’n inima lor uneltesc nedreptate şi’n toată ziua războaie pun la cale.
- Limba şi-au ascuțit-o precum a şarpelui; sub buzele lor, venin de aspidă.
- Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scapă-mă de oamenii nedrepți, de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii.
- Cei mândri mi-au ascuns o cursă, din funii făcut-au laț picioarelor mele, pietre de poticnire mi-au pus în cărare.
- Zis-am către Domnul: Tu eşti Dumnezeul meu, pleacă-Ți auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele!
- Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele, Tu mi-ai umbrit capul în zi de război.
- Din pricina poftei mele, Doamne, nu mă da pe mâna păcătosului; sfat au făcut împotrivă-mi, nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie.
- Capul ce li se’nvârte şi dezgustul buzelor lor să-i acopere.
- Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei; în foc îi vei arunca, în necazuri pe care să nu le poată duce.
- Omul limbut nu va călca drept pe pământ, omul rău va fi vânat de rele spre pieire.
- Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată şi sărmanului dreptate;
- iar drepții vor mărturisi numele Tău, împreună cu fața Ta vor locui cei drepți.
PSALMUL 140
- Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
- Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
- Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
- Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleşug ca să mă dezvinovățesc cu dezvinovățiri în păcate, cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleşi nu mă voi însoți.
- Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu. Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor,
- lângă stâncă înghițiți au fost judecătorii lor; auzi-vor graiurile mele, că s’au îndulcit,
- ca o brazdă de pământ s’au rupt pe pământ, risipitu-s’au oasele lor lângă iad.
- Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei, în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei.
- Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o, şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea.
- Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, dar eu deoparte sunt până ce voi trece.
PSALMUL 141
- Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m’am rugat.
- Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui îl voi spune.
- Când duhul meu se istovea în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărările. În calea aceasta, în care am umblat, ei mi-au ascuns o cursă.
- Luat-am seama spre dreapta şi m’am uitat şi nu era nimeni care să mă cunoască. Fuga mea a luat sfârşit şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.
- Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.
- Ia aminte la rugăciunea mea, că umilit sunt foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s’au făcut mai tari decât mine.
- Scoate din temniță sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne; drepții cu răbdare mă vor aştepta până ce Tu îmi vei da răsplata.
PSALMUL 142
- Doamne, auzi rugăciunea mea, întru adevărul Tău ascultă-mi cererea, întru dreptatea Ta auzi-mă!
- Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că’n fața Ta nimeni din cei vii nu va fi drept.
- Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul, cu tălpile calcă pe viața mea; aşezatu-m'a în întuneric ca pe morții cei din veac,
- şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine inima mi s’a tulburat.
- Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară, la toate lucrurile Tale am cugetat, la faptele mâinilor Tale am gândit.
- Spre Tine mi-am întins mâinile; sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă.
- Degrab auzi-mă, Doamne, duhul meu a slăbit; să nu-Ți întorci fața de la mine,ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă.
- Fă să aud dimineața mila Ta, că în Tine mi-am pus nădejdea. Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine mi-am ridicat sufletul.
- Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, că la Tine am alergat să scap.
- Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptății.
- De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz
- şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei şi-i vei nimici pe toți cei ce-mi necăjesc sufletul, că eu sunt robul Tău.
●●●
DUPĂ A NOUĂSPREZECEA CATISMĂ:
Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)
Prea Sfântă Treime...
Tatăl nostru...
Mulţumindu-Ţi Ţie, Te slăvesc, Dumnezeul meu, că tuturor păcătoşilor le-ai pus la îndemână pocăinţa.
Să nu mă ruşinezi, Mântuitorule, când vei veni să judeci toată lumea, nici pe mine, cel ce am făcut lucruri de ruşine!
Slavă...
Fără de număr greşindu-Ţi, pedepse nenumărate aştept, dar Tu, Dumnezeul meu, îndură-Te şi mă mântuieşte!
Şi acum...
La mulţimea milei Tale alerg acum, Născătoare de Dumnezeu: dezleagă lanţurile greşalelor mele!
Doamne, miluieşte! (de 40 de ori).
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruieşte-mi lacrimi de pocăinţă mie, celui ce mult Ţi-am greşit!
Împrumută trupului meu din mireasma Trupului Tău celui de viaţă făcător şi îndulceşte sufletul meu, de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul, cu cinstit Sângele Tău.
Înalţă către Tine mintea mea cea târâtă în jos şi mă ridică din prăpastia pieirii!
Că nu am pocăinţă, nu am umilinţă, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe fii la moştenirea lor.
Întunecat sunt la minte de patimile lumeşti, nu pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile dragostei celei către Tine.
Dar Tu, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi înnoieşte iarăşi întru mine întipărirea chipului Tău!
Deşi eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă pârăsi!
Ieşi de mă caută şi mă întoarce iarăşi la păşunea Ta, numărându-mă iarăşi cu oile cele alese ale turmei Tale!
Hrăneşte-mă şi pe mine împreună cu dânsele, cu verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, pentru rugăciunile Prea-curatei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Amin.