CATISMA VI-a la Ortodox.ro

CATISMA VI-a - PSALMII 37-45

Vezi Corbii de Piatră

PSALMUL 37

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu urgia Ta să mă cerți.
Că săgețile Tale s’au înfipt în mine şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale, nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele.
Că fără-de-legile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea mă apasă.
Împuțitu-s’au şi au putrezit rănile mele de la fața nebuniei mele;
chinuitu-m’am şi m’am gârbovit peste măsură, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s’au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
Necăjitu-m’am şi m’am smerit foarte, răcnit-am din suspinul inimii mele.
Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s’a ascuns.
Inima mi s’a tulburat, tăria m’a părăsit, iar lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s’au apropiat şi au şezut, apropiații mei departe de mine au stat,
şi peste măsură se sileau cei ce-mi căutau mie sufletul; cei ce căutau să-mi facă rău grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
Eu însă ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura;
şi m’am făcut ca un om ce nu aude şi’n gura lui nu are vorbe de mustrare.
Că eu în Tine, Doamne, am nădăjduit, Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu.
Că am zis: „Să nu se bucure cândva de mine vrăjmaşii mei”, şi când mi s’au clătinat picioarele, ei împotriva mea grăiau cu vorbe mari.
Că eu sunt gata să cad sub lovituri şi durerea îmi este pururea’nainte.
Că fără-de-legea mea eu o voi vesti şi treaz voi sta asupra păcatului meu.
Dar vrăjmaşii mei trăiesc şi s’au făcut mai tari decât mine şi s’au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept;
cei ce-mi răsplătesc cu rău pentru bine mă defăimau pentru că urmam binele.
Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te’ndepărta de mine;
ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele!

PSALMUL 38

Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea”; pusu-i-am gurii mele pază când păcătosul mi-a stat împotrivă,
amuțit-am şi m’am smerit, şi chiar despre cele bune am tăcut şi durerea mea s’a înnoit.
Inima mea s’a înfierbântat înlăuntrul meu şi în cugetul meu foc se va aprinde. Cu limba mea grăit-am: „Doamne, fă-mă să-mi cunosc sfârşitul
şi care este numărul zilelor mele, ca să ştiu ce-mi lipseşte”.
Iată, Tu mi-ai făcut zilele ca pasul de-o palmă şi ființa mea ca o nimica înaintea Ta. Da, toate sunt deşarte, fiece om care trăieşte;
da, omul trece ca un chip în oglindă, vai, în zadar se tulbură; adună comori şi nu ştie pentru cine le strânge.
Şi acum, cine este tăria mea de a'ndura? Oare nu Domnul? Da, ființa mea e de la Tine.
Izbăveşte-mă de toate fără-de-legile mele; Tu m’ai făcut ocară celui fără minte.
Amuțit-am şi nu mi-am deschis gura, că Tu eşti Cel ce m’ai făcut.
Îndepărtează de mine biciuirile Tale; sfârşitu-m’am de puternicia mâinii Tale.
Cu mustrări pentru nelegiuiri Tu l-ai certat pe om şi viața i-ai subțiat-o ca pe o pânză de păianjen; da, în zadar se tulbură tot omul.
Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea şi ia aminte la cererea mea, lacrimile mele nu le trece sub tăcere, că străin sunt eu la Tine, străin ca toți părinții mei.
Cruță-mă, ca să răsuflu înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

PSALMUL 39

L-am aşteptat, pe Domnul L-am aşteptat, şi El a luat aminte la mine şi mi-a auzit rugăciunea
şi m’a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului; şi pe piatră mi-a pus picioarele şi paşii mi i-a îndreptat;
şi’n gura mea a pus cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; mulți vor vedea şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.
Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului şi n’a privit la deşertăciuni şi la bâiguieli mincinoase.
Doamne, Dumnezeul meu, multe sunt minunile pe care le-ai făcut şi’n gândurile Tale nu-i nimeni asemenea Ție. Vestit-am şi am grăit: ele fără de număr s’au înmulțit.
Jertfă şi prinos n’ai voit, dar mi-ai întocmit un trup; arderi-de-tot şi jertfă pentru păcat n’ai cerut;
atunci am zis: „Iată, vin!, scris este despre mine în sulul cărții
ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu; dar şi legea Ta am vrut-o în lăuntrul inimii mele”.
Dreptate am binevestit în adunare mare; iată, buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu o ştii.
Dreptatea Ta n’am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mărturia Ta le-am grăit; mila Ta şi adevărul Tău nu le-am ascuns de adunarea mare.
Dar Tu, Doamne, să nu-Ți îndepărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
Fiindcă rele nenumărate m’au împresurat; fără-de-legile mele m’au ajuns şi n’am fost în stare să văd; înmulțitu-s’au mai mult decât perii capului meu şi inima m’a părăsit.
Binevoieşte, Doamne, să mă izbăveşti, Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
Ruşinați şi înfruntați deodată să fie cei ce sufletul meu îl caută ca să-l piardă. Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;
să-şi poarte de’ndată ruşinarea cei ce-mi zic: „Bine-ți fac!, bine-ți fac!”
Toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, să se bucure şi să se veselească, iar cei ce iubesc mântuirea Ta să zică de-a pururi: „MĂRIT SĂ FIE DOMNUL!”
Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. Tu eşti ajutorul meu şi apărătorul meu; Dumnezeul meu, nu Te lăsa aşteptat!

PSALMUL 40

Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman; în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi.
Domnul să-l păzească şi să-l țină în viață şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
Domnul să-l ajute în patul durerii sale; în aşternutul bolii lui, Tu i-ai întors lâncezeala spre bine.
Eu am zis: „Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că Ți-am greşit Ție”.
Vrăjmaşii mei m’au vorbit de rău: „Când va muri el? Iar numele lui când va pieri?”
Venea cineva să mă vadă, grăia deşertăciuni, inima lui îşi aduna sieşi fără-de-lege, ieşea afară şi tuna împotriva mea.
Toți vrăjmaşii mei laolaltă şopteau împotrivă-mi, împotriva mea puneau la cale rele;
cuvânt nelegiuit au pus împotrivă-mi: „Cel ce doarme, oare se va mai scula?”
Fiindcă chiar omul păcii mele, cel în care îmi puneam nădejdea, cel ce a mâncat din pâinea mea, chiar el şi-a ridicat călcâiul împotrivă-mi.
Dar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi ridică-mă, iar eu le voi răsplăti.
Prin aceasta am cunoscut că Tu m’ai vrut, că nu se va bucura de mine vrăjmaşul meu.
De dragul nerăutății mele m’ai ajutat şi pentru totdeauna m’ai aşezat înaintea feței Tale.
Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veac şi până’n veac. Amin! Amin!

PSALMUL 41

În ce chip tânjeşte cerbul după izvoarele apelor, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule.
Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel tare, cel viu; când oare voi veni şi mă voi înfățişa înaintea lui Dumnezeu?
Pâine mi-au fost lacrimile, ziua şi noaptea, în timp ce zilnic mi se spunea: „Unde este Dumnezeul meu?”
De acestea mi-am adus aminte, şi sufletul mi l-am revărsat pe mine, căci voi merge la locul cortului celui minunat, chiar la casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi laudă, al sunetului de sărbătoare.
De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce’n adâncul meu mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci Lui mă voi mărturisi; mântuirea feței mele e Dumnezeul meu.
Sufletul mi s’a tulburat înlăuntrul meu; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine din ținutul Iordanului şi al Ermonului, de la muntele cel mic.
Adânc pe adânc se cheamă în vuietul cascadelor Tale; toate talazele şi valurile Tale au trecut peste mine.
Ziua porunci-va Domnul mila Sa; noaptea, cântarea Lui va fi cu mine, rugăciune către Dumnezeul vieții mele.
Îi voi zice lui Dumnezeu: „Tu eşti ocrotitorul meu: de ce m’ai uitat? De ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul?
Când oasele mi se zdrobeau, duşmanii mei rosteau ocări asupră-mi, da, când zilnic îmi spuneau: „Unde-i Dumnezeul tău?”
De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce’n adâncul meu mă tulburi? Pune-ți nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi; Dumnezeul meu e mântuirea feței mele.

PSALMUL 42

Judecă-mă, Dumnezeule, şi fă-i pricinii mele judecată împotriva neamului lipsit de sfințenie, izbăveşte-mă de omul nedrept şi viclean.
Că Tu eşti, Dumnezeule, tăria mea; de ce Te-ai lepădat de mine?, de ce umblu eu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
Trimite-Ți Tu lumina şi adevărul; acestea m’au călăuzit şi m’au adus la muntele Tău cel sfânt şi la locaşurile Tale.
Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeu, Care-i dă tinereții mele veselie. Întru alăută Te voi lăuda, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce’n adâncul meu mă tulburi? Pune-ți nădejdea în Dumnezeu, că Lui mă voi mărturisi; Dumnezeul meu e mântuirea feței mele.

PSALMUL 43

Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinții noştri ne-au povestit lucrul pe care Tu l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.
Mâna Ta a nimicit neamuri şi’n locul lor pe ei i-ai răsădit; Tu ai hărțuit popoare, iar pe ei i-ai adus la liman.
Că nu cu sabia lor au moştenit ei țara şi nu brațul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta şi brațul Tău şi luminarea feței Tale, căci Tu ai binevoit întru ei.
Tu Însuți eşti Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob:
Prin Tine-i vom străpunge pe vrăjmaşii noştri şi prin numele Tău îi vom nimici pe cei ce se ridică împotriva noastră.
Pentru că nu în arcul meu îmi voi pune nădejdea şi nu sabia mea mă va mântui;
că Tu ne-ai izbăvit de cei ce ne supără şi pe cei ce ne urăsc i-ai ruşinat.
Întru Dumnezeu ne vom lăuda noi toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.
Acum însă Te-ai lepădat de noi şi ne-ai ruşinat şi nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre;
făcutu-ne-ai să dăm înapoi din fața duşmanilor noştri şi cei ce ne urăsc ne-au prădat în folosul lor.
Datu-ne-ai ca pe o turmă la tăiere şi printre neamuri ne-ai risipit;
Tu Ți-ai vândut poporul pe preț de nimic şi nici un câştig n’a ieşit din vinderea noastră.
Ocară ne-ai făcut vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru;
de pomină ne-ai făcut între neamuri, clătinare din cap între popoare.
Ocara mea îmi stă înainte cât e ziua de lungă şi ruşinea obrazului meu m’a acoperit,
dinspre glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, dinspre fața duşmanului şi a prigonitorului.
Acestea toate au venit peste noi, dar noi nu Te-am uitat şi nici n’am făcut nedreptate în legământul Tău,
inima noastră nu s’a dat înapoi, paşii noştri nu s’au abătut de la calea Ta.
Că ne-ai umilit la loc de durere şi umbra morții ne-a acoperit.
Dac’am fi uitat noi numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins mâinile spre dumnezeu străin,
oare nu Dumnezeu va cerceta acestea?: căci El e Cel ce ştie ascunzişurile inimii.
De dragul Tău suntem noi ucişi toată ziua, socotiți suntem ca nişte oi de’njunghiere.
Deşteaptă-Te, Doamne, de ce dormi? Scoală-Te şi nu Te lepăda de noi pân’la sfârşit.
De ce-Ți întorci fața? Uiți Tu oare de sărăcia şi de necazul nostru?
Că sufletul ni s’a plecat în țărână, pântecele ni s’a lipit de pământ.
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă, şi de dragul numelui Tău izbăveşte-ne!

PSALMUL 44

Cuvânt bun revărsat-a dintr’însa inima mea, stihurile mele i le spun eu Împăratului, limba mea e pană de scriitor ce scrie’n grabă.
Plăcut eşti Tu în frumusețe mai mult decât fiii oamenilor, har se revarsă pe buzele Tale, de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat în veac.
Încinge-Te cu sabia peste coapsă, Puternice, în strălucirea şi frumusețea Ta.
Încordează-Ți arcul, propăşeşte şi domneşte de dragul adevărului, blândeții şi dreptății, şi dreapta Ta călăuză minunată Îți va fi.
Ascuțite sunt săgețile Tale, Puternice, popoare sub Tine vor cădea, ascuțite în inimile celor ce-L duşmănesc pe Împărat.
Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului, toiag de dreptate, e toiagul împărăției Tale.
Iubit-ai dreptatea şi-ai urât fără-de-legea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtații Tăi.
Smirnă şi balsam şi aloe mireasma şi-o răspândesc din veşmintele Tale; din palate de fildeş Te înveselesc ele, fiice de împărați, întru cinstea Ta.
Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină țesută cu aur şi’n ape lucioase învârstată.
Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ți urechea şi uită poporul tău şi casa părintelui tău,
că Împăratul îți va dori frumusețea, că El este Domnul tău.
Lui I se vor închina cu daruri fiicele Tirului, feței Tale i se vor ruga bogații poporului.
Slava fiicei Împăratului e toată înlăuntru, îmbrăcată’n țesături de aur şi’n ape lucioase învârstată.
Fecioarele ce-i urmează vor fi aduse Împăratului, Ție îți vor fi aduse cele ce-i sunt aproape;
în veselie şi bucurie vor fi aduse, aduse vor fi la templul Împăratului.
Copii ți se nasc în locul părinților tăi; pe ei îi vei pune mai-mari peste’ntregul pământ.
Ei îți vor pomeni numele întru tot neamul şi neamul, de aceea te vor lăuda popoarele în veac şi în veacul veacului.

PSALMUL 45

Dumnezeul nostru este scăpare şi putere, ajutor în necazurile cele ce cu putere se abat asupra noastră.
De aceea nu ne vom teme când pământul se va cutremura, nici când munții se vor muta în inima mărilor.
Apele lor au vuit şi s’au tulburat, de tăria Lui munții s’au cutremurat.
Avânturile râului înveselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel-Preaînalt Şi-a sfințit locaşul.
Dumnezeu e’n mijlocul ei, ea nu se va clătina, Dumnezeu o va ajuta dis-de-dimineață.
Neamuri s’au tulburat, împărății s’au încovoiat, Cel-Preaînalt Şi-a ridicat glasul, pământul s’a cutremurat.
Domnul puterilor e cu noi, El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
Veniți şi vedeți faptele Domnului, minunile pe care le-a pus El pe pământ,
punând capăt războaielor pân’la marginile pământului; El va sfărâma arcul şi va frânge arma, iar scuturile în foc le va arde.
Luați-vă răgaz şi cunoaşteți că Eu sunt Dumnezeu; întru neamuri Mă voi slăvi, slăvit voi fi pe pământ.
Domnul puterilor e cu noi, El e ocrotitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

●●●

DUPĂ a VI-a CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Cântare Îţi aduc Ţie, Doamne, şi greşalele mele toate le mărturisesc înaintea Ta. Şi Tu, întorcându-Te, miluieşte-mă...

Slavă...

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, cum ai mântuit oarecând pe vameşul şi lacrimile păcătoasei nu le-ai trecut cu vederea; primeşte şi suspinele mele, Mântuitorul meu şi mă mântuieşte!

Şi acum...

Cu rugăciune mă apropii acum sub acoperământul tău, Prea-nevinovată! Scoate-mă, Născătoare de Dumnezeu din tulburarea patimilor, ca ceea ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirii!

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeul nostru, pentru toate facerile Tale de bine, pe care ni le-ai arătat nouă, nevrednicilor, din vârsta cea dintâi până întru aceasta de acum...

Amin.