CATISMA VIII-a - PSALMII 55-63
Vezi Sihla
PSALMUL 55
- Miluieşte-mă, Doamne, că omul m’a călcat în picioare; toată ziua, războindu-se, m’a necăjit.
- Toată ziua m’au călcat duşmanii în picioare, că mulți sunt cei ce de pe înălțimi ce se luptă cu mine.
- Ziua’ntreagă nu mă voi teme, că’ntru Tine voi nădăjdui.
- Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvintele de-a lungul zilei, în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme: ce-mi va face mie insul materialnic?
- Ei toată ziua mi-au urât cuvintele, toate gândurile lor sunt spre rău împotriva mea.
- Locui-vor aproape şi se vor ascunde, ei îmi vor urmări călcâiul aşa cum mi-au aşteptat şi sufletul.
- Cu nici un chip îi vei mântui, întru mânia Ta popoare vei surpa, Dumnezeule.
- Viața mea Ți-am povestit-o Ție, lacrimile mele pune-Ți-le înainte.
- Precum în făgăduința Ta, întoarce-i îndărăt pe vrăjmaşii mei în orice zi Te voi chema; iată, am cunoscut că Tu eşti Dumnezeul meu.
- Întru Dumnezeu voi lăuda graiul, întru Domnul voi lăuda cuvântul;
- în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme: ce-mi va face mie materia?
- În mine, Dumnezeule, sunt făgăduințele pe care le voi aduce’ntru lauda Ta,
- că Tu mi-ai izbăvit sufletul din moarte, picioarele din alunecare, aşa ca eu să-I fiu bine-plăcut lui Dumnezeu în lumina celor vii.
PSALMUL 56
- Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că în Tine s’a încrezut sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui până va trece fără-de-legea.
- Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, către Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
- Trimis-a din cer şi m’a mântuit, spre ocară i-a dat pe cei ce mă călcau în picioare. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său
- şi mi-a izbăvit sufletul din mijlocul puilor de lei; m’am culcat să dorm ca un ins tulburat. Cât despre fiii oamenilor, dinții lor sunt arme şi săgeți, iar limba lor e sabie ascuțită.
- Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
- Cursă au gătit pentru picioarele mele şi sufletul mi l-au împilat; groapă au săpat înaintea feței mele şi au căzut în ea.
- Gata este inima mea, Dumnezeule, gata-mi este inima;
- întru slava mea cânta-voi şi-Ți voi aduce laudă. Deşteaptă-te, tu, slava mea, treziți-vă, voi, psaltire şi alăută!; în zori mă voi trezi.
- Pe Tine Te voi mărturisi între popoare, Doamne, Ție Îți voi cânta între neamuri,
- că pân’la cer s’a mărit mila Ta şi pân’la nori adevărul Tău.
- Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul slava Ta!
PSALMUL 57
- Grăiți voi, într’adevăr, dreptate? Judecați voi oare drept, fii ai oamenilor?
- Fiindcă’n inimă fără-de-lege lucrați voi pe pământ, strâmbătate mâinile voastre împletesc.
- Încă din zămislire s’au înstrăinat păcătoşii, încă din pântece s’au rătăcit, grăit-au minciuni.
- Mânia lor este ca aceea a şarpelui, ca a unei aspide surde, care-şi astupă urechile,
- care nu va auzi glasul celor ce o descântă, nici nu e vrăjită de vrăjile celui ce farmecă.
- Dumnezeu le va zdrobi dinții din gură, măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
- Ca o nimica pieri-vor, ca apa ce trece; El Îşi va întinde arcul până ce ei vor slăbi.
- Precum ceara ce se topeşte vor fi nimiciți; căzut-a foc peste ei şi n’au văzut soarele.
- Înainte ca spinii voştri să-şi cunoască ghimpii, încă de vii îi va înghiți El întru mânie.
- Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor, mâinile şi le va spăla în sângele păcătosului.
- Şi va zice omul: ,,Dacă într’adevăr este o roadă pentru cel drept, da, este un Dumnezeu Care-i judecă pe pământ”.
PSALMUL 58
- Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea mântuieşte-mă;
- izbăveşte-mă de cei ce lucrează fără-de-lege şi de oamenii vărsărilor de sânge mântuieşte-mă !
- Că, iată, ei mi-au vânat sufletul, cei tari mi-au stat împotrivă. Nu-i nici fără-de-legea mea, Doamne, şi nici păcatul meu;
- eu în afara nelegiuirii mi-am îndreptat alergarea; scoală-Te întru întâmpinarea mea şi vezi.
- Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu ai milă de nimeni din cei ce lucrează fără-de-lege.
- Ei se vor întoarce seara şi vor flămânzi ca nişte câini şi vor umbla’mprejurul cetății;
- iată, din gura lor urlete vor scoate şi sabie le este pe buze; căci [zic ei] cine i-a auzit?
- Iar Tu, Doamne, vei râde de ei, Tu de nimic vei face toate neamurile.
- O, Tu, Puterea mea, spre Tine voi veghea, că Tu, Dumnezeule, Tu eşti ocrotitorul meu.
- O, Dumnezeul meu, mila Ta mă va cuprinde; Dumnezeu mi-o va arăta în mijlocul vrăjmaşilor mei.
- Să nu-i omori, ca nu cumva să uite ei vreodată legea Ta; risipeşte-i cu puterea Ta şi doboară-i, Doamne, Tu, apărătorul meu.
- Păcat al gurii lor e cuvântul buzelor lor; fie ei prinşi în trufia lor!; din blestem şi din minciună se va vesti nimicirea lor,
- întru mânie le va fi nimicirea, şi ei nu vor mai fi; şi vor cunoaşte că Dumnezeu este Stăpânul lui Iacob, al marginilor pământului.
- Ei se vor întoarce seara şi vor flămânzi ca nişte câini şi vor umbla’mprejurul cetății;
- se vor împrăştia ca să mănânce, iar dacă nu se vor sătura, vor murmura.
- Iar eu îi voi cânta puterii Tale şi mă voi bucura dimineața de mila Ta, că Te-ai făcut ocrotitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.
- Tu eşti ajutorul meu, Ție Îți voi cânta, că Tu, Dumnezeule, Tu eşti ajutorul meu, Tu, Dumnezeul meu, Tu eşti mila mea.
PSALMUL 59
- Dumnezeule, Tu ne-ai lepădat şi ne-ai doborât, Tu Te-ai mâniat şi Tu ai avut milă de noi.
- Tu ai cutremurat pământul şi l-ai răvăşit.
- Lucruri aspre ai arătat poporului Tău, cu vinul umilinței ne-ai adăpat.
- Celor ce se tem de Tine datu-le-ai un semn, ca să poată fugi din fața arcului,
- pentru ca cei iubiți ai Tăi să fie izbăviți; mântuieşte Tu cu dreapta Ta şi auzi-mă!
- Dumnezeu a grăit în locul Său cel sfânt: ,,Bucura-Mă-voi şi voi împărți Sichemul, iar valea Sucot o voi măsura;
- al Meu este Galaadul, al Meu este Manase, iar Efraim este coiful Meu; Iuda e regele Meu,
- Moab, iezerul nădejdilor Mele!; spre Idumeea Îmi voi întinde sandala, străinii Mie Mi s’au supus”.
- Cine mă va duce la cetatea’ntărită? Cine mă va călăuzi până la Idumeea?
- Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai lepădat de noi?, oare nu Tu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştile noastre?
- Dă-ne ajutor să ieşim din necaz, că deşertăciune este mântuirea de la om.
- Întru Dumnezeu vom face noi fapte viteze, El îi va nimici pe cei ce ne supără.
PSALMUL 60
- Ascultă, Dumnezeule, la ruga mea, la rugăciunea mea ia aminte.
- De la marginile pământului către Tine am strigat întru mâhnirea inimii mele; Tu pe piatră m’ai înălțat,
- Tu m’ai călăuzit, că Tu Te-ai făcut nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmaşului.
- În locaşul Tău voi locui pe veci, cu acoperământul aripilor Tale mă voi acoperi.
- Că Tu, Dumnezeule, mi-ai auzit rugăciunile; celor ce se tem de numele Tău le-ai dat o moştenire.
- Zile vei adăuga la zilele regelui, anii lui până'n zile din neam în neam;
- în veac va rămâne el în fața lui Dumnezeu. Cât despre mila şi adevărul Său, cine le va pretinde?
- Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, pentru ca zi de zi să-mi plinesc făgăduințele.
PSALMUL 61
- Oare nu lui Dumnezeu I se va supune sufletul meu? Că de la El îmi este mântuirea;
- fiindcă El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi ocrotitorul meu, şi mai mult nu mă voi clătina.
- Până când vă năpustiți asupra unui om? Voi toți ucideți, ca şi cum v’ați năpusti asupra unui zid povârnit, asupra unui gard surpat.
- Dar ei s’au sfătuit să-mi alunge cinstea, alergat-au întru minciună: cu gura mă binecuvintează, dar cu inima mă blesteamă.
- Dar tu, suflete al meu, lui Dumnezeu supune-te, că de la El îmi vine puterea de a îndura,
- că El e Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Ocrotitorul meu, şi de aici nu mă voi strămuta.
- În Dumnezeu e mântuirea mea şi slava mea; El este Dumnezeul ajutorului meu, în Dumnezeu e nădejdea mea.
- Nădăjduiți în El, voi, toată adunarea poporului; în fața Lui revărsați-vă inimile, Dumnezeu este ajutorul nostru.
- Dar fiii oamenilor sunt deşerți, fiii oamenilor sunt mincinoşi în cumpenele de a le fi altora nedrepți; din deşertăciune sunt toți laolaltă.
- Nu vă puneți nădejdea în nedreptate şi nu tânjiți după jaf; de-ar curge'n valuri bogăția, inima să nu v'o apropiați.
- Dumnezeu a vorbit o dată, eu două lucruri am auzit: că puterea e a lui Dumnezeu, şi a Ta, Doamne, este mila;
- că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.
PSALMUL 62
- Dumnezeule, Dumnezeul meu, spre Tine caut dis-de-dimineață; însetat-a de Tine sufletul meu; de câte ori i-a fost trupului meu dor de tine în pământ pustiu şi neumblat şi fără apă!
- Aşa m’am arătat eu Ție în locaşul Tău cel sfânt, ca să-Ți văd puterea şi slava.
- Că mila Ta e mai bună decât viața; buzele mele Te vor lăuda.
- Aşa Te voi binecuvânta în viața mea şi întru numele Tău voi ridica mâinile mele.
- Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
- De mi-am adus aminte de Tine în aştenutul meu, în aurori am cugetat la Tine,
- că Tu ai fost ajutorul meu şi întru umbra aripilor Tale mă voi bucura.
- Lipitu-s’a sufletul meu de Tine, dreapta Ta m’a ocrotit.
- Iar ei în zadar au umblat după sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului,
- da-se-vor în ascuțișul săbiei, fi-vor ei porții pentru vulpi.
- Dar regele se va veseli în Dumnezeu; lăudat va fi tot cel ce se jură întru El, că s’a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.
PSALMUL 63
- Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog eu Ție, scoate-mi sufletul din frica vrăjmaşului!
- Acoperă-mă de năvala celor ce fac rău, de mulțimea celor ce lucrează fără-de-lege,
- de cei ce şi-au ascuțit limbile ca sabia, de cei ce şi-au întins arcul, amarnică lucrare -
- pentru ca'ntru ascuns să-l săgeteze pe cel neprihănit.
- Năprasnic îl vor săgeta şi nu se vor teme, întăritu-s’au în plănuirea lor cea rea, s’au vorbit să ascundă lațurile; zis-au: ,,Cine ne va vedea?”
- Iscodit-au după fără-de-lege şi s’au sleit iscodind iscodiri.
- Un om se va apropia, şi inima e adâncă şi Dumnezeu Se va înălța.
- Ca dintr’o săgeată de copii le sunt loviturile, fără putere li s’au făcut limbile împotrivă. Toți cei ce i-au văzut s’au tulburat şi fiece om s’a înfricoşat.
- Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înțeles.
- Veseli-se-va cel drept întru Domnul şi în El va nădăjdui, întru El se vor lăuda toți cei drepți la inimă.
DUPĂ a VIII-a CATISMĂ:
Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)
Prea Sfântă Treime...
Tatăl nostru...
Furtuna deznădăjduirii mă viscoleşte pe mine, cel ce am alunecat spre adâncul păcatului.
Dar apucă înainte, Hristoase, ca un Cârmuitor puternic a toată lumea şi mă îndreaptă la limanul cel lin al nepătimirii, pentru milostivirea Ta, Mântuitorule, şi mă mântuieşte !
Slavă...
Suflete, acestea de aici sunt vremelnice iar cele de dincolo, veşnice; văd divanul şi pe Judecătorul şezând pe scaun şi mă cutremur de hotărâre.
Deci, suflete, întoarce-te, că neiertătoare este judecata.
Şi acum...
Nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, sprijinul celor ce nădăjduiesc în Tine, Prea Sfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, trimite-ne nouă ajutorul tău !
Doamne, miluieşte! (de 40 de ori)
Doamne, îndurate şi milostive, ascultă rugăciunea mea şi ia aminte glasul cererii mele: fă cu mine semn spre bine, povăţuieşte-mă pe calea Ta, ca să umblu întru adevărul Tău!
Veseleşte inima mea, ca să se teamă de Numele Tău cel Sfânt.
Că mare eşti şi faci minuni.
Tu singur eşti Dumnezeu şi nu este asemenea Ţie, între dumnezei, Doamne: puternic întru milă şi bun întru tărie, spre a ajuta şi a mângâia şi a mântui pe toţi cei ce nădăjduiesc întru Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin.