CATISMA IX-a - PSALMII 64-69

 Vezi Curtea de Argeș

CATISMA IX-a

PSALMUL 64

  1. Ție, Dumnezeule, Ți se cuvine cântare în Sion şi Ție Ți se va plini făgăduință în Ierusalim.
  2. Ascultă-mi ruga, spre Tine tot trupul va veni.
  3. Cuvintele nelegiuiților ne-au încovoiat, dar necredințele noastre Tu le vei uşura.
  4. Fericit este cel pe care Tu l-ai ales şi l-ai luat la Tine; el în curțile Tale va locui. Sătura-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfânt e locaşul Tău, minunat întru dreptate.
  5. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe,
  6. Tu, Cel ce munții îi pregăteşti întru tăria Ta, Tu, Cel încins cu putere,
  7. Tu, Cel ce răscoleşti adâncul mării şi vuietul valurilor ei.
  8. De semnele Tale se vor tulbura neamurile şi se vor înspăimânta cei ce locuiesc mărginimile; porțile dimineții şi ale serii Tu le vei face frumoase.
  9. Tu ai cercetat pământul şi din belşug l-ai adăpat, bogățiile lui le-ai făcut să sporească; râul lui Dumnezeu s’a umplut de apă; Tu le-ai pregătit hrana, căci aşa e pregătirea Ta.
  10. Adapă-i brazdele pân’la beție, înmulțeşte-i roadele!; vesel va fi în stropii lui de ploaie când totul odrăsleşte.
  11. Tu cu bunătatea Ta vei bine-cuvânta cununa anului şi câmpurile Tale se vor umple de grăsime;
  12. munții pustiei se vor îngrăşa şi dealurile în bucurie se vor încinge;
  13. turmele s’au îmbrăcat în lână, văile se vor îmbelşuga de grâu; şi strigăte vor scoate, căci în cântări Te vor cânta.

PSALMUL 65

  1. Cu bucurie strigați-I lui Dumnezeu tot pământul,
  2. numelui Său cântați-I, dați mărire laudei Lui!
  3. Spuneți-I lui Dumnezeu: cât de înfricoşătoare sunt lucrurile Tale! Întru mulțimea puterii Tale Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi.
  4. Tot pământul să Ți se închine şi să-Ți cânte, numelui Tău să-i cânte.
  5. Veniți şi vedeți faptele lui Dumnezeu, cât e El de înfricoşător în sfaturi, mai mult decât fiii oamenilor,
  6. El, Cel ce întoarce marea în uscat; prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,
  7. de Cel ce întru puterea Sa stăpâneşte veacul; ochii Săi se uită spre neamuri: cei ce-L amărăsc să nu se înalțe întru ei!
  8. Voi, neamuri, binecuvântați-L pe Dumnezeul nostru şi faceți să se audă glasul laudei Lui.
  9. El, Cel ce sufletul mi l-a temeinicit în viață, nu mi-a lăsat picioarele să se clatine.
  10. Că ne-ai încercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit, aşa cum în foc se lămureşte argintul;
  11. ne-ai prins în laț, necazuri ne-ai pus pe grumaz,
  12. oameni ai ridicat deasupra capetelor noastre, prin foc trecut-am şi prin apă şi Tu ne-ai scos la odihnă.
  13. În casa Ta intra-voi cu arderi-de-tot, Ție voi plini făgăduințele mele
  14. pe care buzele mele le-au rostit şi gura mea le-a grăit întru necazul meu;
  15. arderi-de-tot cu măduvă Îți voi aduce, cu tămâie şi berbeci, boi şi țapi Îți voi aduce.
  16. Veniți şi auziți, şi eu vă voi povesti vouă, celor ce vă temeți de Dumnezeu, câte i-a făcut El sufletului meu.
  17. Către El cu gura mea am strigat, pe El cu limba mea L-am preamărit.
  18. Dacă’n inima mea am zărit strâmbătate, atunci Domnul să nu mă audă!
  19. De aceea m’a auzit Dumnezeu, luat-a aminte la glasul rugăciunii mele.
  20. Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce nu mi-a îndepărtat rugăciunea, şi nici mila Lui de la mine!

PSALMUL 66

  1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează-Ți fața Ta peste noi şi ne miluieşte,
  2. ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
  3. Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te vor lăuda.
  4. Veselească-se neamurile şi să se bucure, că Tu cu dreptate vei judeca popoarele şi neamurile de pe pământ le vei călăuzi.
  5. Pe Tine Te vor lăuda popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te vor lăuda.
  6. Pământul şi-a dat rodul său: Binecuvintează-ne, Dumnezeule, Dumnezeul nostru!
  7. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi de Tine să se teamă toate marginile pământului.

PSALMUL 67

  1. Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe El;
  2. precum se stinge fumul, aşa să se stingă; precum se topeşte ceara de fața focului, aşa să piară păcătoşii de la fața lui Dumnezeu,
  3. iar drepții să se veselească, să se bucure în fața lui Dumnezeu, întru veselie să se desfete.
  4. Cântați-I lui Dumnezeu, cântați numelui Său, pregătiți-I cale Celui ce pluteşte pe asfințituri - Domnul Îi este numele - înaintea Lui bucurați-vă. Să se tulbure ei de fața Lui,
  5. a Celui ce e Părinte al orfanilor şi Judecător al văduvelor.
  6. Dumnezeu este în locul Său cel sfânt, Dumnezeu îi aşază’n casă pe cei singuratici, cu vitejie îi scoate pe cei legați în obezi, şi tot aşa pe cei ce-L amărăsc, pe cei ce locuiesc în morminte.
  7. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie,
  8. pământul s’a cutremurat, căci şi cerurile rouraseră în fața Dumnezeului Sinaiului, în fața Dumnezeului lui Israel.
  9. Ploaie binevoitoare i-ai pus Tu deoparte, Dumnezeule, moştenirii Tale; ea a slăbit, Tu o vei întări;
  10. vietățile Tale locuiesc într’însa, cu bunătatea Ta ai pregătit-o, Dumnezeule, pentru cel sărac.
  11. Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce bine-vestesc.
  12. El, Cel ce este Împăratul Puterilor, El îi va împărți celui iubit al Său prăzile menite să înfrumusețeze casa.
  13. Dacă dormiți între bunurile moştenirii, aripi de porumbiță veți avea, suflate cu argint, al cărei grumaz e’n ape de aur verzui.
  14. Când Cel-ce-este’n-ceruri hotărăşte regi peste ea, ei vor deveni albi ca zăpada pe Salmon.
  15. Muntele lui Dumnezeu e munte gras, munte închegat, munte gras.
  16. De ce gândiți voi, munți închegați, că acesta e muntele unde I-a plăcut lui Dumnezeu să locuiască? Pentru că şi Domnul va locui în el până’ntru sfârşit.
  17. Carul de luptă al lui Dumnezeu e înmulțit în mii de mii, mii din cele fără număr; Domnul e’n mijlocul lor pe Sinai, în locul Său cel sfânt.
  18. Întru cele înalte Te-ai înălțat, robia ai dus-o în robie, daruri ai primit între oameni (da, fiindcă erau nesupuşi), pentru ca Tu să poți locui acolo.
  19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, binecuvântat e Domnul în fiecare zi, belşug ne fie nouă Dumnezeul mântuirii noastre.
  20. Dumnezeul nostru e un Dumnezeu al mântuirii şi ale Domnului Domn sunt căile ieşirii din moarte.
  21. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, coama celor ce stăruiesc în greşalele lor.
  22. Zis-a Domnul: ,,Din Vasan îi voi întoarce, în adâncurile mării îi voi întoarce,
  23. pentru ca să se afunde piciorul tău în sânge, limba câinilor tăi în acela al vrăjmaşilor tăi”
  24. Văzută a fost, Dumnezeule, intrarea Ta,
  25. înainte mergeau căpeteniile, după ele cântăreții din strune, la mijloc copilele bătând din timpane:
  26. ,,În adunări binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!”
  27. Acolo era Veniamin, cel mai tânăr, cu sufletu’n răpire, căpeteniile lui Iuda, dregătorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului.
  28. Porunceşte, Dumnezeule, puterilor Tale, întăreşte, Dumnezeule, ceea ce Tu ai făcut pentru noi.
  29. De la templul Tău de deasupra Ierusalimului Îți vor aduce regii daruri.
  30. Mustră fiarele din trestii, acea adunare de tauri printre junincile popoarelor, ca nu cumva ei să-i alunge pe cei ce-au fost încercați ca argintul. Risipeşte neamurile care voiesc războaie;
  31. veni-vor soli din Egipt, Etiopia se va grăbi să-şi întindă mâna spre Dumnezeu.
  32. Voi, împărății ale pământului, cântați lui Dumnezeu, cântați-I Domnului!
  33. Cântați lui Dumnezeu Cel ce mână cerul cerului spre revărsatul zorilor; iată, cu glasul Său rosteşte glas de putere.
  34. Dați slavă lui Dumnezeu! Peste Israel Îi este măreția, în nori Îi este puterea.
  35. Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi; Dumnezeul lui Israel, El îi va da poporului Său putere şi tărie. Binecuvântat este Dumnezeu!

PSALMUL 68

  1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că pân’la suflet m’au năpădit apele.
  2. În noroiul adâncului m’am afundat, şi nimic de care să mă țin. Intrat-am în adâncurile mării, şi furtuna m’a copleşit.
  3. Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amorțit, de la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajuns să slăbească.
  4. Cei ce mă urăsc fără pricină s’au înmulțit mai mult decât perii capului meu. Întăritu-s’au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept: ceea ce n’am jefuit, aceea am plătit.
  5. Dumnezeule, Tu mi-ai cunoscut nebunia şi greşalele mele nu s’au ascuns de Tine.
  6. Cei ce Te aşteaptă pe Tine să nu fie ruşinați din pricina mea, Doamne, Doamne al puterilor, şi nici din pricina mea să fie înfruntați cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
  7. Că de dragul Tău am suferit ocară, ruşinea mi-a acoperit obrazul.
  8. Înstrăinat le-am devenit fraților mei, străin de fiii maicii mele,
  9. că râvna casei Tale m’a mâncat şi ocările celor ce pe Tine Te ocărăsc au căzut asupra mea.
  10. Sufletul mi l-am smerit cu post, şi aceasta mi-a fost spre ocară;
  11. cu haină de sac m’am îmbrăcat, şi lor le-am ajuns de poveste.
  12. Cei ce şedeau pe la porți şuşoteau împotrivă-mi şi despre mine cântau băutorii de vin.
  13. Dar eu prin rugăciunea mea strig către Tine, Doamne; vremea e pentru bună-plăcerea Ta; Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă întru adevărul mântuirii Tale.
  14. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă scufund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc, şi din adâncul apelor,
  15. să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul şi nici gura fântânii deasupra mea să se închidă.
  16. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
  17. Să nu-Ți întorci fața Ta de la robul Tău, că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab!
  18. Ia aminte la sufletul meu şi mântuieşte-l; din pricina duşmanilor mei, izbăveşte-mă!
  19. Că Tu îmi cunoşti ocara şi ruşinea şi umilirea; în fața Ta sunt toți cei ce mă necăjesc;
  20. ocară a aşteptat sufletul meu şi suferință. Şi am aşteptat pe cineva care să îndure împreună cu mine, dar nimeni nu era; şi pe cei ce m’ar fi mângâiat, dar n’am aflat pe nimeni.
  21. Şi ca hrană mi-au dat fiere şi întru setea mea mi-au dat să beau oțet.
  22. Facă-li-se masa capcană înaintea lor, şi răsplată şi piatră de poticnire;
  23. ochii să li se întunece ca să nu poată vedea, şi spinarea lor fă-o pe’ntotdeauna gârbovă;
  24. varsă-Ți urgia Ta peste ei şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă;
  25. facă-se curtea lor pustie şi’n sălaşele lor nimeni să locuiască;
  26. fiindcă ei l-au prigonit pe cel bătut de Tine şi’n durerea rănilor mele au mai pus pe deasupra.
  27. Adaugă-le fără-de-lege la fără-de-lege şi’ntru dreptatea Ta să nu intre;
  28. şterşi să fie ei din cartea celor vii şi să nu fie scrişi alături de cei drepți.
  29. Sărac sunt eu şi’ndurerat; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ocrotească.
  30. Cu o cântare voi lăuda numele lui Dumnezeu şi’ntru laudă Îl voi preamări;
  31. şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât un vițel tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.
  32. Să vadă săracii şi să se bucure; căutați-L pe Dumnezeu, şi viu va fi sufletul vostru.
  33. Că Domnul i-a auzit pe cei săraci şi nu i-a disprețuit pe cei încătuşați de dragul Lui.
  34. Pe El să-L laude cerurile şi pământul, marea şi toate cele ce se târăsc în ea.
  35. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetățile lui Iuda şi ei vor locui acolo şi-l vor moşteni;
  36. şi seminția robilor Tăi îl va stăpâni şi cei ce iubesc numele Tău vor locui în el.

PSALMUL 69

  1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, grăbeşte-Te să-mi ajuți!
  2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce-mi caută sufletul; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi doresc mie răul;
  3. întoarcă-se de’ndată ruşinați cei ce-mi grăiesc mie: ,,Bine-ți fac! Bine-ți fac!”
  4. Să se bucure şi să se veselească toți cei ce Te caută pe Tine; cei ce iubesc mântuirea Ta, Dumnezeule, pururea să zică: ,,MĂRIT SĂ FIE DOMNUL!” Iar eu sărac sunt şi sărman; Dumnezeule, vino întru ajutorul meu!
  5. Tu eşti ajutorul meu şi izbăvitorul meu; Doamne, nu Te lăsa aşteptat!

●●●

DUPĂ a IX-a CATISMĂ:

Sfinte Dumnezeule... (de 3 ori)

Prea Sfântă Treime...

Tatăl nostru...

Mă gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng faptele mele cele rele; cum voi răspunde Împăratului celui fără de moarte?

Şi cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul, eu, păcătosul?

Milostive Părinte, Fiule Unule Născut şi Duhule Sfinte, miluieşte-mă!

Slavă...

În valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei şedea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor, ci, cruţă-mă, Doamne, şi mă miluieşte!

Şi acum...

Prea bună Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea şi acoperământul cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă stăruitor, împreună cu cei fără de trup, pe Dumnezeul cel iubitor de oameni, pe Care L-ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce eşti una binecuvântată.

Doamne, miluieşte! (de 40 de ori)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur ştii suferinţa ticălosului meu suflet şi leacul acestuia, tămăduieşte-l cum ştii, după mulţimea milei Tale şi a îndurărilor Tale!

Căci din faptele mele nu-i cu putinţă a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături.

Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăinţă, nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, ai milă şi îndurare şi Te milostiveşte spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele celor rele şi urâte şi mă povăţuieşte la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgeţile vicleanului şi aşa să stau fără de osândă înaintea înfricoşătorului tău divan, slăvind şi lăudând Prea Sfântul Tău nume, în vecii vecilor.

Amin.